Maratonul Pietrei Craiului – 3 oct 2009

Totul a inceput ca intr-un vis, transformat in cosmar pentru a se sfarsi intr-un zambet. Doar atat am mai putut dupa 41 de km alergati (a se citi mers incet la deal si zbor la vale) prin noroaie si stanci ude.. urcand si coborand 2100 m diferenta de nivel.

M-am inscris mai mult din ambitie si nu pentru ca visul meu suprem ar fi sa mut muntii din loc. Am zis ca ma bag…. nu puteam da inapoi, ce barbatel as mai fi fost eu? Antrenamente zero, mers pe munte foarte putin si totusi trebuia sa fiu acolo: 3 octombrie, Zarnesti. 

(filmulet realizat de Geanina Tanase, castigatoare MPC. Povestea castigatorilor pe http://www.gianinalin.blogspot.com/ )

Ploua mocaneste.. incet, sa-ti intre in oase nu altceva.  Simteam ca am emotii, tremuram. In stanga mea, Mariana foarte entuziasta tzopaia ca un copil mic cand primeste cadouri. In dreapta hoinarii, ma uitam la ei cu admiratie … fac atatea lucruri deosebite si uite ca totusi sunt si ei oameni. Ma mai uit odata in jur si nu inteleg ce caut eu aici. Asta e un concurs pentru oameni mari, eu nici adidasi de trail-running nu am si nici haina de ploaie calumea.

10…9…8..7….2…start iar lumea o zbugheste catre un culoar liber. Aproape 250 de participanti la start asa ca inghesuiala era mare.  Ne ploua in continuare dar asta nu pare sa reprezinta o problema foarte mare… cel putin momentan. Alergam pe asfalt, lumea a iesit la porti sa ne incurajeze iar plutonul incepe sa se subtieze, nu se mai alearga umar la umar. Aici e sansa mea, daca vreau sa ma laud ca am fost cel putin 2 secunde primul trebuie sa trag tare pana la fantana lui Botorog, renunt repede la idee nu de alta dar obiectivul principal este sa termin cursa nu sa bifez doar primul check point. Raman astfel usor in spate, imi facusem un plan pe 10 ore iar pe portiunea asta eram in grafic, nu avea rost sa fortez nici 5 metri.  19 min pentru primii 3.2 km insa se termina cu drumul pietruit si incepem un mic urcus spre Magura.  Se aluneca… e noroi pana la glezne iar eu nu ma pricep foarte bine la patinaj. incerc sa ma tin dupa cei din fata mea dar nu am ritmul lor. Sunt slab pe urcari si stiam asta inca de la inceput. Nu pot decat sa ma las depasit si sa incerc sa pastrez ritmul, e al naibii de greu. La fiecare pas alunec iar cei din spate ma tot depasesc… sunt multi…. hehe.. m-am tinut bine pe asfalt dar greu la deal cu boii mici.. o sa raman ultimul, cel mai prost copil din curtea scolii, eu sunt.  Mariana m-a lasat de mult in urma. M-as opri, dar imi e rusine. Am continuat sa merg si sa mai schimb cateva vorbe cu unu, cu altu apoi sa le fac cu mana …. merg prea incet pentru ei.  Il vad pe Marius si un zambet imi apare pe chip. Anul trecut el si Mariana eu terminat concursul impreuna, au facut 9 ore, dar au terminat. Nici el nu pare ca merge mai repede, „stai cu mine si terminam” imi spune. Il  depasesc insa pe o urcare si pe plat.. aici alerg, aici pot, dupa urmatoarea sa stiu ca e punct de realimentare iar de acolo mai vedem. Incep sa ajung din urma pe cativa dintre cei ce ma depasisera iar check pointul a aparut repede la orizont. Aveau ceai si banane… tot ce vroiam sa mai stiu era timpu… „cat e ? cat e?” … „1h45″…. „pff.. ajung pana la 2h30′ la Table? „aici este la Table”, imi raspunde cineva… zambesc iar.. sunt in grafic. Am 25 minute intarziere fata de cel mai curajos timp pe care mi-l propusesem si 30 minute avans fata de cel mai slab timp gandit. Incep sa alerg , este iar o portiune de plat si sunt constient ca peste 1 km incepe urcarea spre Saua Funduri unde o sa fiu lanterna rosie. In 5 minute a inceput Iadul….

Saua Grind –> Saua Funduri… 4 km in total. A fost crunt. Ploaie, noroi, frig, dureri musculare. „O sa crezi ca nu se mai termina”, ma incuraja cineva. Am mers in gol, echipamentul nu ma ajuta, fizicul nu ma ajuta, vremea… despre vreme putem spune doar ca „ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu”, atat noroi a fost.Am avut mare noroc cu un baiat, numarul 260. mi-a imprumutat unul din betele lui de trekking ca sa incerc sa ma tin in ceva si sa nu mai alunec. A fost mai bine, multumesc.  Pana sus am fost lent, mi-au inghetat mainile si am pierdut inca 10 minute incercand sa-mi pun haina de ploaie pe mine. Mana stanga nu mi-o mai puteam misca, drepata mergea doar din inertie fixata pe batul de trekking iar degetele desi le puteam apropia pur si simplu nu puteam sa strang ceva cu ele.  Cu toate astea am reusit sa ajung sus si tot ce mai puteam vorbi a fost „am numaru 31.. cat e ceasu?”.. „3h si 5 minute”… Eram in grafic si urma coborarea, 9,3 km pana in plaiul foii. Am coborat repede portiunea unde se mergea asigurat de coarda iar mai departe a fost o goana nebuna. Am alergat prin grohotis, am sarit din piatra in piatra si am asteptat cumine in spatele celorlalti pana poteca era suficient de lata pentru depasire. Daca vroiam ca in Plaiul Foii sa mai am ambitia necesara pentru a merge mai departe, aici trebuia sa depasesc tot ce puteam vedea cu ochii.. si asa a fost. Am ajunso din urma chiar si pe Mariana dar am trecut in viteza… stiam ca ma va prinde din urma, nu se terminasera urcarile pe ziua asta. Pana in Plai a fost de vis…  am alunecat pe noroaiele din forestier, am cazut in genunchi si m-am ridicat.  Am alergat in continuare pentru a-i depasi pe cei din fata si pentru a avea un mic avans fata de cei din urma care incepusera si ei sa traga. Ceilalti turisti, veniti in plimbare, ne aplaudau si incurajau… „bravo blondule.. hai hai .. „.. cautam cu disperare in fata un pod si o cubra la dreapta… acolo la 300 m avea sa fie punctul de alimentare. Mi-am scrantit putin glezna la coborare si o simt din ce in ce mai rau dar nu ma opresc, vad podul, curba la dreapta.. se vede punctul de alimentare, o las mai incet insa se pare ca cel de sus m-a vazut si n-a vrut sa ma lase sa frec duda cand inca mai puteam. „bogdan bogdan.. hai bogdan, hai , hai.. bogdan, bogdan… „, erau prietenii alex, andrei, bogdan si iuli, au ratat o tura in bucegi din cauza vremii si au venit sa ma sustina pe mine si pe Mariana.  A fost ca o gura de aer.. sunt sensibil la lucrurile astea.  De aici mai aveam 16 km dar acest lucru a fost irelevant, eram constient ca o sa termin traseul.  

2009_1003MaratonPC0307

Murdaria face bine

Intre timp, a venit si Mariana care desi hotarata sa renunte aici, a continuat. Am plecat iarasi inaintea celorlalti , nu aveam timp de pierdut, era loc pentru asta mai tarziu, incepea urcusul la Diana. Cat am mai injurat, cat am urlat si cat am patimit aici. Am inceput sa fac pauze din ce in ce mai dese si din ce in ce mai lungi, nu mai puteam, picioarele nu ma mai ascultau. M-au ajuns din urma 5 persoane, printre care si Mariana.. „hai Bogdan, hai ca e aici”.. asa m-a pacalit inca 15 minute, iar eu o credeam… nu aveam incotro, stiam ca chinul avea sa se termine la refugiu. Eram la kilometrul 28.5 dar toate problemele mele se terminasera. Aveam sa coboram pana la finish iar aici nu are cum sa ne depaseasca cineva. Mariana a plecat inaintea mea, la fel si ceilalti ce erau deja sus… am ramas ultimul pentru inca un cubulet de branza topita si un baton de Mars, n-am fost tot traseul mai linistit ca acum… zambeam iar..  puteam sa le las avans tot timpul din lume, Craitza ma iubeste iar drumul ei forestier ce tine tot la vale avea sa ma avantajeze.

2009_1003MaratonPC0308

respiram.. respiram... in and out, in and out

Asa a si fost, am multumit celor de la Salvamont pentru bunatati si am plecat in cursa de urmarire. Nu mi-a luat mult. 5 minute si deja depasisem pe toti cei zburdau inaintea mea pe urcarea la Diana.  La coltul Chiliilor am mai depasit 2 baieti iar tot ce mai puteam vedea cu ochii a fost o fata… am ajunso si pe ea dar n-am mai luato inainte. Am mers inca 6-7 km in trio (eu si 2 fete ca asa imi place mie )niciunul nu mai avea putere sa vorbeasca, mergeam si ne incurajam.. „hai, hai”. Am ajuns in drum, doar 1 kilometru iar pe mine m-au apucat crampele.

IMG_9151

cine-i acolo mic si galben?? 🙂

Fetele se indepartau.. nu auzem decat „hai Bogdan, hai”… oamenii iesiti la porti au adoptat repede replica.. „hai Bogdane, mai ai 150 m, dupa curba e finishul, hai hai” si uite asa am sprintat de parca secunda aceea facea diferenta, am depasito pe colega cu care facusem ultimii 6-7 km si am trecut impreuna cu Mariana linia de finish.

Prietenii nostri erau aici, ne-au incurajat si ne-au felicitat… „7h 50′ bai.. ai fauct sub 8h bravooooo, bucura-te  !!”…

nu mai puteam schita decat un zambet…

in sufletul meu, inca nu am terminat

sunt inca acolo.

6 gânduri despre “Maratonul Pietrei Craiului – 3 oct 2009

  1. bravo bogdan. ma uimesti, de fapt cred ca te-ai uimit si pe tine. in timp ce unii se lenevesc din ce in ce mai mult(look at me!!!) altii trag tare si au din ce in ce mai multa ambitie. ma bucur pt tine, dar sper sa nu ajungi sa mergi pe munte doar din ambitie, sa vezi si partea frumoasa si relaxanta a muntelui. keep scouting!

  2. Felicitari Bogdane! Pentru reusita si pt determinarea ta! Chiar mi se pare o reusita sa termini sub 8h dc nu esti antrenat. Daca vei lasa in urma efortul si durerea, dc vei pastra ca amintire doar partile frumoase, ambitia de-a termina si taria psihica, atunci cu siguranta vei fi castigat. Si poate data viitoare va fi mai frumos, va fi mai multa placere si mai putina suferinta. Keep’on running!

  3. Bafta multa in continuare….cu asa inceput frumos nici restul nu poate fi altfel . 🙂
    Mi-a placut fraza de inceput….aste e tot ce conteza: sa termini cu un zambet! Si noi avem o vorba „doar un pic e greu si dupa aia iar e bine”. 🙂
    La cat mai multe povesti frumoase!

  4. Felicitari atat pentru concurs cat si pentru relatarea superba. Felicitari ca te-ai inscris, felicitari ca ai luat startul si felicitari pentru ca ai terminat! Conteaza si echipamentul, dar sa stii ca decat cu echipament de ultimul racnet care zace pe undeva in debara (cum au unii), mai bine pe munte cu ce o fi sa fie. BRAVO!
    Gianina

  5. Felicitari Bogdan! Vreau sa iti spun ca in timp ce urcam prin Magura am vazut un tip in fata mea care aluneca aproape la fiecare pas pe care il facea. Atunci m-am gandit: „tipu asta nu termina maratonul cu adidasii astia ai lui…Daca ajunge cu bine la Plaiu Foii e tare!” Acum cand am citit povestea ta – si mi-am dat seama ca tu erai – si ca ai ajuns cu bine la finish, iti spun: FELICITARI! ESTI FOARTE TARE! Tudor (#57)

  6. Salutari de la nr. 260, Bogdane! Ma bucur mult ca te-am ajutat sa termini, man! E o victorie in sine sa auzi ca ai putut fi de folos!
    Felicitari!
    Chiar imi faceam griji ca n-o sa termini cu bine coborarea de pe primul munte! Eu am luat niste trante sanatoase acolo! 🙂
    Am stat in cumpana vreo 15 minute la Plaiul Foii…sa abandonez…sa nu…nu stiam cum o sa fie, daca o sa ma mai tina genunchii….pana la urma am mers mai departe si am terminat in vreo 9 ore 20 min…

    Acum ma pregatesc pt. maratonul Bucuresti!…
    Nu sunt in cea mai buna forma dar tot sper sa ma apropii de 3 ore jumate!
    Pana la urma important e sa accepti provocarea de a concura cu tine insuti!
    Mi-au placut cuvintele tale…ca esti acolo inca!
    A fost o experienta deosebita si cu siguranta o s-o repet si la anul!
    So…sa ne revedem cu bine la MPC 2010!
    Si daca ai drum prin capitala…da-mi un semn de viata!
    Cu bine!
    Silviu…soaredeiulie2000@yahoo.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s