Fagaras – in 3 zile de la V la E (part II)

am ajuns putin buimacit in fata calculatorului, trecut de ora 01:00.. hainele intinse jos pe izopren, lumina aprinsa… in casa…. liniste. Tremur tot, de nervi , de draci, de obosit ce sunt.. degeaba. Intru pe http://gianinalin.blogspot.com/2009/07/fagaras-24h-5iul.html si incep sa citesc.. incet, apasat. Analizez fiecare cuvant si compar cu starea mea in paralel. Baietii astia au reusit in 24 de ore ceva ce eu nu am reusit in 4 zile. daca stau sa ma gandesc nici macar nu am avut 4 zile… au fost 2, chinuite, trase de par.

Am plecat sa facem creasta Fagarasului doar ca.. de la a vrea pana la a putea, mai ales cand multe dintre detalii le tratezi cu superficialitate sau superioritate, e cale lunga si grea al naibii. Intradevar, dupa cum scriau si altii, e foarte greu sa muti muntii din loc in weekend daca in timpul saptamanii stai numai la birou. E foarte greu cand iti dai seama ca tot ce scrie pe hartie, toate pozele, toate ideile tale marete de zmeu se fac atat de mici in fata adevaratei confruntari.

….

Am ajuns in Ramnicul Valcea undeva in jurul orei 22.30, ne-am cazat si am sarit direct in pat la somn.. 3 h jumate, la 2 eram in picioare iar la 2.40 in personalul catre Turnu Rosu. Mancare, glumitze si somn de voie… inca 2 h jumate.  Ceata , frig si o mare sala de asteptare.  De aici am inceput, Turnu Rosu, ora 6.30…. saua Suru, lacul Avrig, vf  Scara, refugiul Scara, vf Serbota, saua Cleopatrei, vf Negoiu, strunga Dracului, lacul Caltun, vf Laitel, saua Paltinu, lacul Capra, lacu Balea…. eram pe undeva la jumatate dar ceva in mine striga sa ma opresc. Nu ma dureau picioarele, nu ma durea spatele, scurta facuta la picior ma jena doar cand trebuia sa ma odihnesc si sa o iau iar din loc. Am cazut insa psihic,  eram daramat in fata fiecarei urcari, intrebam cu disperare: „cat mai e”.. „ce se afla dupa”.. „cum stam cu timpul”. Fiecare pas in plus la deal era crima… numaram… 1,2,… 78,79… 135… 190… 200.. incercam sa ma concentrez la altceva insa, desi nu extenuat la maxim.. piciorele mele nu vroiau sa mai urce, nu gaseam motivatia. Tot drumul am mers din forta, am mers din nevoia de a merge. In capul mea, praf… ce naiba caut eu aici, de ce sa urc pana acolo, de ce sa merg mai repede… nu am chef . M-am luptat cu mine 2 zile. Am cedat. La Balea am pus punct, am coborat la cabana si am incheiat socotelile. Nu puteam sa mai merg, nu in ritmul ala, nu sub presiunea aia, nu fara motivatie.

Tremur in continuare… de nervi, de neputinta. Ma vreau zmeu.. vreau sa particip la maratoane montane, vreau sa fac toate traseele grele, vreau sa ma laud cu lucruri pe care putini le fac si totusi… ceva in minte refuza.. „tu trebuie sa te antrenezi la yoga” a fost replica lui Bogdan. Poate voi face si o chestie dinasta.

Sunt multumit insa ca nu a fost un esec total. Am invatat ceva si sper ca voi aplica in continuare. Am inteles in sfarsit de mult inseamna sa-ti cunosti limitele, ce bine-ti poate face acest lucru si cat de mult de poate distruge nestiinta lui.  A renunta dupa ce ti-ai imaginat lucrurile in chip si fel este dureros insa ai ocazia de a relua, a continua in momentul in care nu te mai simti in stare ar putea sa-ti puna punct cu totul. Cu gandul la Alex si la decizia lui , cu gandul la faptu ca nu pot merge mai repede insa Bogdan ar putea totusi termina traseul, cu balanta intre orgoliu, mandrie sau ratiune, am coborat… nu pentru ca asa as fi vrut ci pentru ca asa simteam. Au mai ramas doar 2, Bogdan si Catalin … succes baieti.

La cabana Baleaa nu ne-a ramas (eu si Costel) decat sa mancam o ciorbita de vacutza si sa bem un Tuborg. Am dat cateva telefoane in stanga si in dreapta si am facut planul pentru intoarcerea in Bucuresti. Am rezolvat si acest aspect destul de repede ceea ce dovedeste ca e bine sa ai prieteni aproape si care sa te ajute la ananghie. Pana in Pitesti avea sa ne duca o fosta colega de facultate a lui Costel, iar  la recuperare sa vina Mihai, alias Suspekt (multumesc Mihai).

In rest… nu stiu.. cam atat.. inca nu-mi vine sa cred ca am renuntat, inca ma gandesc ce-ar fi fost daca…

Multumesc Bogdan pentru ritmul impus si pentru determinarea de care ai dat dovada,m-a ambitionat. cat despre tura de la vara, fagaras in 2 zile… stai linistit.. cu mine o sa-l faci iar de data asta eu voi sta in fata..

Multumesc Costel si Catalin pentru ca au stat mai mult cu mine pe traseu cand ramanem in urma sau ma opream la deal . Multumesc pentru incurajare..

Multumesc Alex pentru lectia privind limitele personale.. de acum in colo voi analiza mult mai bine ce pot si ce nu pot sa fac, cand trebuie si cand nu trebuie sa renunt.

Multumesc Suspekt, esti un baiat de nota 10.

Motto pentru aceasta tura: „La toti ni greu, da’ nu la fel” (Catalin)

later edit (poze)

Inceput de traseuSomnikSi iar la drumPe aici tot in sus sus susdimineata pe racoaredin ce in ce mai obositBogdan coborand pe custura saratiivf NegoiuDSCN0403DSCN0406lacul CaltunBogdan si Catalin pe Moldoveanu

Anunțuri

4 gânduri despre “Fagaras – in 3 zile de la V la E (part II)

  1. In 3 zile am licenta si tu ma pui la citit povesti 🙂

    Nu vad rostul acestui maraton pe munti, si cand zic asta ma refer la faptul ca, ok, faci creasta la pas o data, relaxat [cat se poate de relaxat in fagaras] cu poze si tot tacamul.
    O mai faci inca o data in sens opus, poate ti-a scapat ceva in pozele din prima tura. Dupa care cred ca ai putea ajunge intr-un stadiu in care sa stii cum sa-ti dozezi mai bine energia si ai avea mai multe sanse.

    Asa, zici „lacul Avrig, vf Scara, refugiul Scara, vf Serbota, saua Cleopatrei, vf Negoiu, strunga Dracului, lacul Caltun, vf Laitel, saua Paltinu, lacul Capra, lacu Balea” si ma intreb eu uimit: „asta a mers prin custura saratii si nu si-a dat seama?”

  2. „Fiecare sut in fund este un pas inainte”, „Ce nu te omoara te intareste” sunt vorbe care imi place mie. Felicitari pentru idee, pentru incercare. Si eu am incercat anul trecut Fagaras si 2 zile si exact ca si tine dupa prima zi am abandonat (http://gianinalin.blogspot.com/2008/09/cum-sa-faci-creasta-fagarasului-in-2.html). Unii au continuat, un prieten a renuntat, iar mie mi-a fost f usor sa zic, renunt si eu cu el. A doua si am coborat pe muchia Taratei si apoi am marsaluit pe sosea pana la Sambata de imi parea rau ca nu am continuat pe creasta. Eu cred ca aceasta imtamplare m-a facut sa fiu mai tare si sa nu mai renuntza asa usor in incercarile ce au urmat. Iti doresc si tie la fel.

  3. Nu cred ca ar trebui sa ai atitudinea asta … de parere de rau .. un pic ciuda .. Trebuie sa fii bucuros, vorbesc foarte serios, foarte bucuros ca ai reusit sa faci macar jumatate din cat ti-ai propus 😉

    Pupici 🙂

  4. uite, exista doua atitudini la urcatul pe munte – sau lupta cu sine- ca sa zic asa, ca si eu am experimentat, si am ajuns sa cred ca aici se vede atitudinea pe care o cam abordam si in viata de zi cu zi. prima atitudine este razvratirea si a doua, dupa ce treci un prag, resemnarea. se pare ca intr-adevar la tine a durat mai mult ca la mine, poate tocmai ca ai asteptari mai mari( si totusi si drumul mai lung 😛 :D) , ale mele sunt si ele multe dar nu chiar asa. ideea e ca daca continuai, la un moment dat te-ai fi resemnat. si stii ce eliberator e. primesti o forta din interior….dar cred ca daca iti zic mai multe o sa iti creasca diversitatea asteptarilor, si data viitoare va fi si mai greu. poate totusi daca esti un om mai mult extrovertit e putin mai greu de inteles la ce ma refer. concentrarea pe care aveai nevoie sa o ai, care sa se nasca dintr-o motivatie, ar fi putut sa fie spre a’ti observa ( si atat) neputintele, obiectiile, ambitiile, si sa calci cu fiecare pas inca o data peste tine. ……cam se schimba perspectiva, nu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s