Running in Art.. Firenze Marathon

Firenze Marathon este al doilea concurs, dupa Ultra Trail Du Mont Blanc, care ma tine cu sufletul la gura si imi trezeste acel sentiment de neliniste privind desfasurarea evenimentelor. Din Iulie si pana in Noiembrie am incercat sa ies din zona de confort gandindu-ma doar la faptul ca bat drumul pana la Florenta si or sa ma depaseasca toate mamaicile intr-o cursa de 42km pe asflat. Firenze Marathon este primul maraton de sosea la care ma inscriu; 42km de alergare pe plat intr-unul dintre cele mai frumoase orase ale Europei. Un sport cu totul si cu totul diferit de alergarile montane cu care sunt obisnuit, un sport care ma scoate destul de mult din zona de confort din simplul motiv ca nu ai posibilitatea sa-ti pacalesti mintea. Nu exista urcari, nu exista coborari, nu exista zone expuse, rauri de traversat, noroi, gheata ori alte obstacole naturale… o mica adaptare dupa Kensuke Miyagi spune ca Either you run do „yes”, or run do „no”. You run do „guess so”, get squished just like grape. Understand? Din punctul meu de vedere, la un maraton de asflat nu ai voie sa te opresti. Simplul fapt ca-ti legi sireturile intr-o cursa cu 10.000 de participanti te costa 3-400 de locuri in clasament. Daca faci un pipi va fi cu siguranta cel mai lung din viata ta (been there, done that).
Astfel, cu un plan de antrenament facut pe MyAsics si cu un pic de ambitie, in perioada Iulie – Noiembrie am alergat aproximativ 800 km, am facut vreo 50 de clase de cycling, 20 clase de aerobic (bodypump, bodycombat, interval), am renunt la zahar, la alcool, am slabit vreo 6 kg si una peste alta am plecat destul de temator.

Pentru Florenta weekend-ul maratonului reprezinta o adevarata sarbatoare. Orasul este plin cu turisti si familiile lor. Toata lumea poata tricoul oficial al cursei ori cara o sacosa cu insemnele ASISC (sponsorul principal). Indicatoarele cu „Marathon Expo Center” parca sunt mai multe decat cele cu „piazza del Duomo”.

Despre cursa.. doar de bine.
Am alergat mai mult tactic; temator sa nu clachez pe undeva, bucuros ca sunt totusi mai rapid decat in antrenamente si in estimarile initiale. Am alergat cu muzica la maxim si cu ochii in ceas sa nu depasesc 80-82% din pulsul maxim. Timp final 3h34′ pe o distanta de aprox 42.90 km, incluzand doua opriri pentru diverse nevoi :)))

Acum, la 6 saptamani dupa cursa simt ca se putea mai bine. Un timp de 3.15 – 3.20 ar fi fost fezabil daca m-ar fi fugarit moartea si as fi avut la finish o echipa dedicata sa ma culeaga de pe jos. Efortul resimtit per total a fost poate mai mic decat in unele antrenamemte, fiind mai mult incomodat de ploaie, vant, vezica si colon. Da… a plouat. Am stat 1 saptamana in Italia si a ploua fix 3 ore; toate cele 3 ore fiind in intervalul de 3 ore si 34 minute cat a durat maratonul meu. Africanii au spus ca a fost o cursa de supravietuire, conditiile fiind foarte rele. Eu as spune ca a fost decent desi.. expresia „imi ploua in gura” ar descrie un pic mai bine cantitatea de apa pe metru patrat.

Partea cea mai misto a fost afterparty-ul de seara. Muzica buna, mancare gustoasa, vinul parfumat, oameni misto. Thanks Ashley and Kaj for the great moments in Florence.

Viata e prea scurta.. sunt atat de multe chestii misto de facut incat nu are sens sa repeti aceleasi experiente de mai multe ori. Cu toate acestea, ma voi intoarce la Florenta cand voi putea alerga un maraton sub 3h.

#GetOffYourComfortZone #NeverGiveUp #Run #noexcuses #NihilSineDeo

Bogdan

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s