2×2 Race 2014

Dupa experienta placuta de anul trecut, am zis ca 2×2 este un concurs care nu trebuie ratat asa ca anul acesta am revenit la poalele Fagarasului. De data asta sunt inscrisa singura in cursa. Bogdan sta pe bara deja de-o luna din cauza unei accidentari.

Noaptea de dinainte

Daca pana acum eram ceva mai sigura pe mine, acum vin buluc o serie de neincrederi. Daca…daca…daca…Si dintre toate cel mai frica imi este de frig. Ploua in reprize si e destul de frig la Balea si sper sa nu fie asa si in noaptea urmatoare.
La 9 e sedinta tehnica. Ezit sa ies din cort. Stiu traseul, regulamentul l-am citit si parca mi-e frig sa merg pana la cortul organizatorilor. Ma decid sa ies in ultimul moment.
Eram in capatul scarilor de la heliport cand l-am auzit pe Florin : „Pe Moldoveanu in nici un caz”. Stai. Ce ? Cum?
Se pare ca prognoza meteo era nefavorabila. Ploaie si fulgere. Pentru un concurs de creasta asta e urat si poate fi extrem de periculos. Asa ca organizatorii au decis ca elita si echipele 2×2 care trebuiau sa faca Moldoveanu + Negoiu, sa mearga doar pe Negoiu, iar cei de la cursele X1/X2 sa mearga doar pana la Caltun. Ni se dau si cateva indicatii despre cum sa ne ferim de fulgere cat timp suntem in creasta.
Ne intoarcem la cort si desfacem rucsacii care erau pregatiti pentru a doua zi. Scot lanterna si ceva mancare. Ma gandesc sa renunt si la bete. Daca or fi fulgere numai ele mai lipsesc. Si oricum nu le-am simtit lipsa in ultimul timp. Adormim devreme insa ma trezesc pe la 4 si nici ca ma mai ia somnul.

Ziua cursei

Suna alarma la 6.00. Deschid cortul. Senin si parca nici nu-i asa frig. Dar parca n-am chef. In fine, trebuie. Ne echipam de cursa, alerg un pic de incalzire (maxim 5 minute :D) si ne pozitionam la start. Bogdan urma sa vina cu mine pe traseu sa-si testeze genunchiul dupa o luna de repaus.
Startul e punctual si plecam. Urmeaza urcarile pana la Capra si apoi spre Iezerul Caprei care te scot din visare. Ma simt bine si abia astept coborarea sa alerg.

serpisorul @Radu Cristi

eu..

..si Bogdan

Bogdan e in fata si alearga. Ma bucura asta, inseamna ca nu are probleme cu piciorul. La Caltun insa se termina distractia . Incepe urcarea si nu mai am energie. Mi-e foame. Foarte foame. Nu cred ca am mai avut senzatia asta atat de puternica pana acum in vreo cursa. Am mancat de dimineata cativa biscuiti cu miere si o banana. Se pare ca nu a fost suficient. Si din pacate acum e urcare, nu pot manca la deal, iar sa ma opresc nu-mi vine, asa ca merg in continuare cu stomacul tipand dupa hrana. Intr-un final nu se mai poate, ma opresc si scot un baton. Mananc jumate. Nu intra frate nimic cand ti-e rau. Trebuia sa mananc mai devreme. Il bag inapoi in rucsac si merg inainte. Vin tot mai multi concurenti care se intorc deja de pe Negoiu. Dupa Strunga Doamnei dau navala. Sunt oameni dragi, pe majoritatea ii stiu doar din vedere de la alte concursuri si ce placere e sa trecem unii pe langa altii si sa ne strigam : „Bafta!” „Bravo!” „Hai ca mai e putin!” Asta e unul din motivele pentru care iubesc 2×2! Ma intalnesc cu Dragos si Carmen si ii intreb daca mai e mult pana la Negoiu. Mi s-a luat de urcarea asta si mi-e foame!!! Sunt putine fete inscrise la cursa de elita. 6 doar. Si pe acest dute-vino la Negoiu observ ca e doar una in fata mea. As fi pe 2. 2/6 nu-i mare scofala dar parca ma motiveaza un pic. Merg cu domnul Stan Turcu. Un om extraordinar! Ce frumos ar fi sa merg si eu la concursuri cand voi avea varsta dumnealui. Ajungem pe Negoiu curand. Ma asez in fund si-mi scot sandwich-ul cu cascaval si ardei. Ce stomac fericit! Mananc jumate si jumatate din batonul ramas de pe urcare. Vin si fetele de pe locurile 3 si 4. Zic sa plec ca se aglomereaza varful si parca-i mai bine la vale.

la vale parca-i mai bine

inapoi spre Balea

fuguta

Fix inainte de Caltun ma depaseste fata de pe locul 3. Si de’aici incepe intrecerea. Bogdan ma asteptase la Caltun, el n-a mai mers pe Negoiu si de cum il vad ii spun ca am ajuns cu 20 de minute mai bine pe varf decat anul trecut, dar parca sunt de 10 ori mai stoarsa de energie decat atunci. Incepem sa alergam si vine Laitel. La dus parca a fost mai mic, acum ii lung tare. Si mi s-a luat de urcare pana peste cap. Bogdan ii cere domnului Turcu un gel pentru mine. Nici nu stiu daca am multumit, atat eram de ametita. Promit ca ma revansez cu unul la urmatorul concurs! La coborare o depasesc pe Anca (fata de pe 2). Parca merge un pic de intrecere acum, imi mai ia gandul de faptul ca ma dor toate cele. La urcarea catre Iezerul Caprei ma ajunge iar insa. Schimbam doua vorbe. Nici ea nu mai poate dar o vazusem eu ca se da la vale cu mai multa incredere decat mine si acum cu coborarea de pe iezer si de la capra sigur n-o mai prind. Si asa a fost.
La final a fost locul 3/6 la Elita Feminin si un timp cu 50 de minute mai bun decat anul trecut cu care, momentan, sunt multumita.

Despre organizare..

..numai de bine! Iubesc concursul asta! E printre concursurile mele favorite si de’abia astept sa revin la anul!
Imi place la nebunie tricoul, foarte reusit! Si atmosfera de la finish a fost fantastica!
Singurul lucru pe care l-as remarca este medalia care nu are anul inscriptionat 😦 si care a fost mai putin frumoasa decat cea de anul trecut.
Sunt sigura ca decizia de a se scurta cursa a fost una inteleapta. Sper ca la anul insa sa puna cineva o vorba acolo sus si sa ajungem si pe Moldoveanu!

Pana atunci, spor la antrenamente sa avem!

Cristina,