Maraton Apuseni – 24 Mai 2014

Cine: Bogdan, Vasile si Andreea
Cand: 24 mai 2014
Unde: Maraton Apuseni, Statiunea Muntele Baisorii
Distanta Bucuresti – Statiunea Muntele Baisorii: 450 km, aprox 6h30

Maratonul Apuseni este eventimentul ideal la care pot veni toti organizatorii din tara noastra, Romania, pentru a-si lua notite. Un bootcamp de cateva zile cu aplicatii practice privind modul de organizare al unui maraton montan oferit de cei de la CAR – Cluj ar fi un training pe cinste; parol !
Daca m-a impresionat ceva la acest concurs atunci cu siguranta organizarea este in top; topul topurilor, ce mai ! Bai, pana si isotonicul a avut alt gust. In noaptea de dupa cursa m-am trezit si de sete am baut isotonicul ramas in bidonul cu care am alergat. Asa de bun a fost! Incurajarile voluntarilor de pe traseu si de la punctele de alimentare, toate hi5-urile batute din mers, toate glumitele scrise pe pancarde te faceau sa te simti ca la o adevarata sarbatoare. In concluzie, daca va trece prin cap sa faceti si voi ceva eveniment de alergare, bicicleta, fotbal, badminton, sah, orice…. veniti mai intai la Maraton Apuseni, luati notite, rumegati bine, si mai vedeti voi dupa aia..
Trecand de partea laudativa (baieti, pentru asa ma puneti si pe mine in top blogroll.. da, da? .. da? .. sigur? da, da? 🙂 ), hai sa ne intoarcem la partea sangeroasa, hai sa vorbim despre chinul cursei, drumul prin iad, greutatile lui Atlas toate fortele astea care te bantuie si te fac sa te intrebi ce naiba cauti tu acolo.

Inainte de start; tari ca muntii !

Inainte de start; tari ca muntii !

Prin comparatie cu alte curse la care am mai fost, la apuseni traseul incepe direct in panta; o panta accentuata, nu o vrajeala dinaia de 5-6%. In mod normal, daca ar fi o astfel de panta oriunde incepand cu kilometrul 0.1 si 40 n-as alerga pe asa ceva. Cum insa aici incepe din 0 se duce naibii tot rationamentul. Puhoiul o ia la trap imediat ce se da start, si eu printre ei. Simt ca-mi bat joc de norocul meu dar nici ca ma opresc; mimez alergarea si mizez pe faptul ca poate se mai opresc si cei din jur; pariu pierdut.

inca suntem la inceput

inca suntem la inceput

Nu stiu exact cat are forestierul asta in panta (poate undeva in jur de 0.8 – 1 km ? ) si apoi se incepe a urca prin padure, ceva plat, ceva la vale, inca un pic la deal, inca ceva la vale si inca o urcare catre punctul cel mai inalt al traseului, undeva spre 1700 m.

Cum traseul asta este atipic, dupa vreo 8 km incepe coborarea vietii.. aprox 10 km la vale; la inceput serpuit printre niste jnepeni si prin iarba cu smocuri apoi printr-o padure bine inchegata unde cresc viteza si ma infig cu putere printre radacinile copacilor, pentru a sfarsi iar cu o coborare prin iarba si printre casele oamenilor din Sagacea. Privind obiectiv, satul asta nu e mare smecherie; si la mamaie la tara e cam la fel, acelasi miros de balegar, dealuri, oameni batrani, pe bune. Am mai auzit cate unul, altul minunandu-se nevoie mare de ce aer curat e aici, ce mare inventie este satul romanesc;

Va salut

Va salut

Pac-pac

Pac-pac

De pe la km 16.5 incepe concursul adevarat. Aici incepe prima urcare serioasa, cam 550 m serpuind prin iarba, cu soarele in cap, cu picioarele obosite dupa o coborare lunga.Recunosc, nu mi-a placut. Iar ca tortul sa fie complet, cu cireasa cu tot, coborarea ce a urmat a pus degetul pe rana si l-am dat naibii de concurs. O coborare destul de abrupta prin iarba denivelata, plina de smocuri ce ma arunca in cap de 2 ori. Calc aiurea iar glezna stanga se revolta, nu mai pot pune piciorul in pamant. Devin foarte iritat; cel mai de cacat e sa mergi la vale mai incet decat la deal. Aici clachez si ies din modul „race”, intru in modul „enjoy” si bolborosesc in continuare.
Cum Dumnezeu e sus si vede, mi-l scoate in drum pe Cezar care e la fel de iesit din cursa ca si mine. Si uite asa, mai stam de-o poza, mai de-o gluma si tragem unul de altul mai departe; el vrea sa abandoneze iar mie-mi e frica de faptul ca voi merge si mai incet daca continui singur asa ca trag de el si plecam impreuna pe a doua urcare mare; 600 m diferenta de nivel.

Bucurosi ca ne-am intalnit

Bucurosi ca ne-am intalnit

Alergam pentru poza

Alergam pentru poza

Se urca sustinut iar intr-un loc salvamontistii au montat o coarda pentru a ajuta la o urcare pe piatra. Trag cat pot, urc in maini, mai ma opresc, mai continui si uite asa ajungem inapoi in Checkpointul „La Rascruce” de unde traseul isi revine si este mai bland. Continui impreuna cu Cezar si Neagoe Ionut pe un drum valurit urmand ca pe ultimii 4-5 km, un drum forestier in panta, ce duce spre finish sa raman doar cu Cezar. Nu este niciunul dintre noi in stare sa alerge iar intrebare cu „are we there yet?” imi acopera toate gandurile. La ultimul checkpoint Cezar cedeaza si ramane un pic mai mult sa se alimenteze iar eu continui mai repede in incercarea de a-l depasi pe Andrei Gligor care este la doar 100 m mai in fata. Oricum ar fi fost speram cel putin sa ajung la finish mai repede decat daca as fi mers singur asa ca din cand in cand incerc sa mai alerg cate 100 – 200 m. Desi sunt obosit, traseul nu mi-a placut iar spiritul de competitie nu a fost la fel de ridicat ca la Ecomarathon reusesc sa termin in 6h25′, undeva pe la mijlocul clasamentului.

1507527_636155529810699_2360524517162441466_o

2-300 m inainte de finish

Finish, cu Ionut si Cezar

Finish, cu Ionut si Cezar

Seara se incheie cu o prezentare tinuta de Zsolt privind participarile sale la UTMB 2012 si 2013 iar gandul imi zboara in Alpi; mai sunt 3 luni pana la primul meu ultramaraton, UTMB – CCC.
Concluziile despre acest concurs sunt amestecate. Pe de o parte am avut parte de cea mai buna organizare (concursul efectiv + prezentare Zsolt + premiere; Ecomaraton ramanand lider pe pasta party si Sunday chill) insa, pe de alta parte, am avut parte de un traseu care nu mi-a placut (coborari si urcari prin iarba, coborari prin pietre, soare). Per total, a fost un eveniment reusit iar acum, ca stiu despre ce este vorba, probabil ca as avea o alta atitudine in timpul cursei si impresia s-ar imbunatati. Asta ramane de vazut; la anul, sau peste doi ani. La un moment dat, ma voi intoarce la Maraton Apuseni.

PS: Vasi a avut o cursa excelenta si a reusit primul podium din cariera, ajungand printre greuceni; locul 3 la categoria de varsta. Bravo prietene !

Ia zi, acum vezi rostul?

:)) jajajaja

:)) jajajaja

 

Bogdan,

 

Anunțuri

3 gânduri despre “Maraton Apuseni – 24 Mai 2014

  1. Felicitari pentru concurs si pentru blog in general. Experientele povestite sunt interesante iar modul in care povestesti e foarte frumos.
    Cele bune, Sebastian

  2. @Vasile: tigan blond, zau asa? :)))
    @Sebastian: Multumim si te asteptam in continuare pe blogul nostru; pana atunci, poate ne vedem pe munte. Carari cu soare.

    Bogdan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s