EcoMarathon 2014 – Cristina

La 2 zile de la terminarea cursei, cand abia ma asez sau ma ridic de pe scaun, ca sa nu mai zic de deplasat, sunt cu gandul inca acolo…si astept cu ardoare editia urmatoare.

A fost EcoMarathon. Toata saptamana de dinainte de concurs am avut milioane de emotii. Cu o zi inainte insa s-au risipit toate. Nici in ziua cursei nu a fost nici urma de emotie. Ma gandeam la traseu, incercam sa-mi calculez sansele de a scoate timpul propus. Insa asta aveam sa vad in teren. Mai e ceva insa….pentru prima data ma sperie distanta. Vor urma 40 de km in munti. Anul asta n-am avut nici o tura pe munte si nu stiu la ce sa ma astept.

5,4,3,2,1….Start!

10367139_794309220582374_961877378618369085_n

Start!

Gata? Deja? Se pleaca tare. Insa eu nu ma grabesc. Stiu ca, spre deosebire de anul trecut, anul asta am adunat mai multi km in picioare si am avut alergari mai lungi, asa ca strategia mea este sa stau la acelasi timp pe bucla 1 si sa-mi pastrez energia pentru urmatoarele 2 bucle unde de fiecare data ajungeam extrem de obosita. Portiunea de 3 km de pana la pod merge foarte greu. De ce? Nu inteleg nici acum de ce nu o pot alerga. Sunt doar 3 km in usoara panta si totusi ma opresc de nenumarate ori. Odata ajunsa la pod stiu ca incepe cursa si pentru mine.

10308210_664185223654096_5354351367801082713_n

foto @ Radu Cristi

Am ramas destul de in urma asa ca pe prima portiune de single trail stau cumintica in spatele sirului de oameni desi stiu ca as putea urca mai bine. Dar mai stiu ca telul meu astazi nu e sa scot un timp mai bun pe prima bucla. Asa ca imi prinde bine. Urcarea se termina repede si urmeaza o coborare lunga si destul de alunecoasa. Toata lumea alearga tare si mi-e foarte teama sa nu alunec pe noroi. Unde se poate alerg pe iarba, unde nu…Doamne-Ajuta! La CP de la km 9.5 iau doar o felie de portocala si plec. Am bidonul plin cu apa asa ca nu am nevoie sa reumplu. Am impresia ca urmeaza doar coborare de aici. Asa se intampla in fiecare an, uit de ultima portiune de urcare. Nu e lunga, nu e grea, dar ma surprinde mereu, parca apare din senin acolo. Urmeaza coborarea abrupta de pe prima bucla si ajungem din nou in Moeciu de Sus. La CP de aici stau mai mult. Vreo 3-4 minute probabil. Apa, izotonic, portocale si un pic de lamaie.

10289818_10201282929270257_1928780037713894927_n

foto @ Andrei Valentin Dragusanu

1510928_10201282929430261_737309390266424704_n

foto @ Andrei Valentin Dragusanu

14570_858659094151637_1963803937151406591_n

foto @ Catalina Niculae

Si incepe bucla 2.

Am plecat in cursa fara muzica si fara bete. E a doua cursa in care fac asta, dupa Ciucas. Acolo a fost o cursa buna, asa ca sper ca va merge si de data asta. Las insa betele la Cristi, pentru orice eventualitate. Daca imi va fi rau, urmeaza sa le iau de la el pe bucla 3. Pana atunci prima urcare pe bucla 2 ma gaseste odihnita. Urc regulat, poate nu foarte repede, insa urc fara pauze si asta e bine.

10308150_664252880313997_2722431821394114439_n

prima urcare, bucla 2

DSC_0681

foto @Gabriela Cuzepan

 

Ploaia ne tot ameninta cu scurte episoade inca de pe ultima portiune din bucla 1. Cand se termina  urcarea de pe bucla 2 incepe sa rapaie serios. N-am nimic de ploaie la mine. N-am nimic nici pe cap. Am doar o bluza cu maneca  lunga legata de mijloc. In cateva minute sunt uda fleasca si nu e nici macar jumatatea cursei. Pe coborarea spre Cheile Gradistei se aluneca intr-o veselie. Pe alocuri cobor aproape pe fund. Din nou coborarea o abordez precaut de frica sa nu ma accidentez. In CP de la Cheile Gradistei imi reumplu bidonul. Urmeaza urcare. Cea mai lunga si cea mai grea, din punctul meu de vedere. Ma aplec usor in fata, pun ochii in pamant si mainile pe genunchi si urc fara sa mai privesc inainte. Depasesc foarte mult si asta ma ajuta sa inaintez si mai repede. In CP de la Cheile Gradistei-Fundata ajung inca in forma. Asta e bine. Mananc si aici binisor, implicit stau inca 3-4 minute. Iau un baton cu cocos si il bag in pantaloni pentru eventualitatea in care mi se va face foame. Pe ultima coborare din bucla 2 se aud zgomotele de la start. Au terminat deja vreo 30 de oameni. Cineva spune in microfon ca a fost o cursa grea. Hmmm…noua ne zici? Mai avem 14 km…

Bucla 3 – Nu iau betele

Cristi e in zona de start si ma intreaba daca am nevoie de ceva. Iti multumesc, Cristi! Mi-a fost bine fara bete insa asa ca ma hotarasc
sa plec tot fara. Cosmin a terminat. Sunt 4.30 ore de la start, asta inseamna ca a avut o cursa excelenta. Il felicit din alergare si plec
pe bucla 3 care debuteaza cu o urcare abrupta. Apoi panta se mai domoleste insa parca niciodata n-a fost atat de lunga aceasta urcare ca anul asta. Pe coborarea spre Valea Bangaleasa nu ma mai tem de accidentari, alerg cat pot. Pe forestier insa merg. Am obosit tare. De aici incep sa trag de mine. Urcarea pe Gutanu am abordat-o la fel de calm. Dar e greu si ma resimt. Ma uit cu disperare inainte si sper ca o sa apara  luminisul care semnaleaza incheierea urcarii.

Sus aflu ca au trecut 6 ore fix de la start. Imi dau seama ca voi termina sub 7 ore si asta ma motiveaza extrem de tare. Stiam ca orice minut in minus imi va da o satisfactie imensa la final asa ca incerc sa alerg cat de tare pot si sa ma opresc cat mai putin pana jos. Iar jos am parte de cel mai frumos finish. Sunt sute de oameni stransi de-alungul portiunii de asfalt pana la poarta. Niciodata nu am prins atata lume la final. Trec linia de finish si ma uit repede dupa ceasul oficial. 6:46:40.2.

10295689_10201283045713168_572937633253817394_n

foto @ Andrei Valentin Dragusanu

Aproape 50 de minute mai putin decat anul trecut si o satisfactie imensa.Loc 31/80 Open Feminin, loc 25/65 la categoria de varsta
si multe sperante pentru la anul. Bogdan a avut deasemnea o cursa extraordinara. Merita asta din plin dupa jumatate de an de antrenamente intense.

Povestea acestei nebunii n-ar fi posibila fara implicarea imensa a echipei de organizare care este extraordinara in fiecare an.
EcoMarathon este concursul pe care l-am recomandat tuturor cunoscutilor. In mare parte datorita organizarii, apoi a peisajelor
minunate din Moeciu. „After-party-ul” de duminica a fost foarte relaxant, o ocazie minunata sa ne strangem laolalta si sa povestim
cu prietenii, iar cafeaua si dulceata de corcoduse cu ghimbir au fost minunate 😀

Timpi extraordinari au scos si ai mei prieteni:
La Cros:
Cristi (2:00:24.1)  si Iulia (1:59:08.9) care au fost pentru prima data la un concurs montan…au promis ca mai vin 🙂
Andreea (2:06:53.1)
Carmen (1:33:21.6)

La Maraton:

Cosmin (4:25:37.0)

Dragos (4:48:25.0)

De Bogdan v-am spus deja ca a avut o cursa foarte buna, nu divulg altceva…..povestea o sa v-o spuna el 🙂

 

Cristina,

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s