Garboavele 2014

Sezonul competitional de anul acesta a inceput pentru mine cu o cursa de bicicleta. A fost greu de ales intre Semimaraton Intersport si Garboavele XC, insa dat fiind faptul ca anul trecut am uitat complet de bicicleta, anul asta m-a apucat dorul de distrat pe coclauri. Si ce coclauri au mai fost la Garboavele…

Desi padurea de langa Galati e un loc foarte cunoscut noua, am reusit cumva sa ratam drumul corect cu vreo 10-15 km, astfel incat am ajuns la start nu foarte devreme.

Bicicleta mea e un pic bolnava, in sensul ca nu prea imi schimba de pe foaia mare . Reusesc cu greu sa mut lantul pe foaia medie astfel incat in cursa asta sa ma joc doar cu pinioanele.

Startul ma gaseste cam apatica. E rece, bate un vant taios si parca n-am chef de concurs. Stiu insa ca odata dat startul toata apatia asta va fi inlocuita de adrenalina.

3….2….1…..Start

10009820_680402625351265_8037460140680920722_n

Alaturi de Iulia si Irina

Plec din ultimul rand si primii 2 km merg lent, ritm de plimbare. Dupa acesti primi km se mai raresc fetele asa ca incep sa fortez un pic. Si nu peste mult timp ajung din urma un grup de baieti (domnii au luat startul cu vreo 3 minute inaintea noastra). Asta ma impulsioneaza si spre surprinderea mea incep sa-mi iasa si urcarile mai usoare, iar traseul e de-a dreptul minunat. Intre timp incepe ploaia, insa pe prima tura traseul ramane destul de uscat.

Prima tura: 12 km – 1:13:03

Tura 2. Ploua deja de ceva timp. Incepe sa devina foarte alunecos pe jos si la cateva frane sunt gata sa ma imprastii pe jos. Roata din spate imi fuge tot mai tare pe curbe sau pe frane asa ca mai incetinesc din ritm. Macar intreaga sa ajung. Una din urcari e atat de noroioasa incat nu pot urca nici pe langa bicicleta. Imi aluneca adidasii…o minunatie. Ma tin cu o mana de copaci, cu una trag bicicleta si dovedesc eu urcarea asta. Urmeaza insa coborare abrupta si sa vezi aici alunecus. Ce coborat pe bicicleta cand nu pot sta nici in picioare…

Termin tura doi uda pana la piele, dar fericita ca s-a terminat, cand baietii voluntari imi striga din timp ca mai am o tura… Really?!?!?!?!

Ce sa fac….plec pe tura trei..

1604845_330489953742751_756116354_n

concentrare

Tura 2: 10 km – 58:18

Pe prima portiune din tura trei sunt singura. Mult timp sunt contrariata…Chiar au terminat toti? Sau cei din urma n-au mai plecat pe tura 3? Ceva nu e in regula, parca nici bicicleta nu mai are chef de competitie asa singurele.  Ma mai ajung din cand in cand baietii de la avansati, dar cum ma ajung asa trec si mai departe si tot eu cu bici raman. Mi-au trecut un milion de ganduri prin minte pe tura trei, cred ca mi-am planificat tot anul… Din cand in cand ma mai agatam de cate un copac si-mi mai reveneam din visare. Oricum e foarte ciudat sa mergi asa singur pe traseu.

DSCF7211

fuguta

Tura 3: 10 km – 1:08:18 si un timp final de 3:19:37, un loc 9 la open feminin si un loc 4 la categoria de varsta. In acelasi timp am fost ultima persoana de la amatori care a terminat 3 ture….de’asta am fost asa singura pe traseu :))

Voluntarii au fost extraordinari. Felicitari din suflet pentru oamenii aceia care au stat ore in ploaie cu sticle de apa intinse, cu aparatul de fotografiat sau aratandu-ne directia.

Ii multumesc din suflet unui domn voluntar in rosu care m-a incurajat pe toate cele 3 ture si care m-a facut sa stau pe bicicleta si sa trag pe panta pe pietricelele ude si alunecoase.

La sfarsit pot spune ca a fost o experienta frumoasa si ma bucur ca am ales sa iau parte la o cursa organizata ca la carte.

 

Cristina,

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s