MPC 2013

Am descoperit alergarea montana intr-un Octombrie rece si ud iar relatarea cursei ma face si acum, la 4 ani distanta, sa zambesc. Nu am facut progrese din punct de vedere sportiv insa am castigat multe amintiri si clipe faine; iar oamenii pe care i-am intalnit in aceasta intrega perioada au fost cu totul si cu totul deosebiti.

Inainte de start, cu Vasile, Dragos si Cristinica

Inainte de start, cu Vasile, Dragos si Cristinica

Pe scurt, istorie mea la MPC graviteaza in jurul lui 7-aproape-8
MPC 2009 – 8h04′- povestea aici
MPC 2010 – 7h59′- povestea aici
MPC 2011 – nu particip, ceva revolutie personala
MPC 2012 – entorsa suferita la 7500 imi face destul de greu mersul asa ca impreuna cu Cristina si Dragos ne implicam in echipa de Voluntari, primul post de alimentare, La Table.
MPC 2013 – 7h31′- povestea continua

pe acelasi drum spre fantana lui Botorog
apoi printre casele din Magura si poienitele de la poalele Craitei
pentru a te urca in creasta si a-ti da drumul la vale pe toate pietrele din lume.
revii la sentimente mai bune coborand pe un covor de frunze si iarba spre Plaiul Foii
urmand a-ti continua drumul spre mantuire la deal catre refugiul Diana.

aici, stop cadrul
se termina toate relele pamantului,
treci de refugiu si intri pe taramul viselor; 7.5 km de alergat la vale, ajutat de gravitatie; asta da smecherie.

Startul la MPC este special; Luci creaza un cordon intre participanti si-i prezinta pe rand pe toti castigatorii editiilor anterioare, ce vor lua startul si in aceasta editie. Multimea aplauda, multimea „pau”-eshte, sarbatoarea poate incepe.
Se striga in cor 10,9,8,7…2,1 si p’aici ti-e calea mon amie. Imi vajaie din nou urechile, o armata de oameni trece pe langa mine, probabil au ceva treaba azi, sigur stiu ei ceva si eu nu.

si este abia inceputul

si este abia inceputul

Pana la fantana lui Botorog se cam aseaza locurile , te uiti in jur si ai o prima idee despre cei cu care vei petrece urmatoarele 7-8 ore. Aici e momentul in care dau prima oara de Liviu (un tip haios, impreuna cu care am terminat Maratonul din Ciucas prin 2010). Se baga in fata mea fix inaintea unui fotograf si nu se da nici de-al naibii; „liviule, da-te bah ca nu ma vad”, dar nu s-a dat.

Un pic mai tarziu, prin Magura, ma intreaba cum sunt; ii zic ca-i greu la deal si in secunda 2 imi zice o vorba din batrani:
el: „dealu-i deal si valea-i vale
–-
eu: „ai n-ai mingea tragi la poarta”
el: „iarna nu-i ca vara”
eu: ‘sa fie bine ca sa nu fie rau”
el: „dai intr-unul tipa doi”
eu-el: „aschia nu sare departe de trunchi”
eu-el: „ce semeni aia culegi”
un gagiu din preajma se amuza dar nu se exteriorizeaza prea tare, cred ca se consuma in el.

Poate intr-o zi, la un concurs, o sa fiu si eu prima fata ::)

Poate intr-o zi, la un concurs, o sa fiu si eu prima fata ::)

voi nu obositi, nu?

voi nu obositi, nu?

in fine, revenind la cursa, mai se urca mai se coboara pana intr-un punct cand drumul o ia brusc la dreapta apoi usor la stanga si tot asa pana isi da si el seama (drumul) ca nu-i de saga si o ia pieptis. aici sa vezi matanii, injuraturi si acatiste. vreo 100 m pieptis. Eu ma opresc un pic, inchid ochii si incerc sa dobor dealul prin puterea gandului. Cand deschid ochii la loc, dealul tot acolo iar eu cu 10-15 concurenti mai in spate; unii dintre ei chiar pusi pe glumite „ce, e istovitor?”… simpatic om; am impresia ca era chiar programatorul ala de-a pus dealu’ in fatza mea iar acum joaca cu coduri sa vada cat ma chinui.
Dar trece, toate trec intr-un final.

merge treaba

merge treaba

Incepe coborarea - blanaaa !!!

Incepe coborarea – blanaaa !!!

In 3h05’ajung in Saua Funduri de unde urmeaza o coborare pe grohotis, pamant, crengi; Ma agit ca un pepsi, pe ici pe colo. Unii ma lasa sa ii depasesc, altii nu – le place sa alerge cu respiratia mea in ceafa, cred ca-i racoreste. Probabil ca tot in portiunea asta m-au ajuns si niste blesteme, ceva incantatii de pe celalalt taram. Aud o pocnitura, exact cum se aude lemnul in foc. Ma arde. Pun piciorul in pamant si simt cum se inmoaie, ma pun in fund in mijlocul potecii si plang. Aceasi glezna ca la 7500, acelasi sunet, durerea este asemantoare. Acum, spre deosebire de atunci, nu mai e asa usor sa renunt, sa chem targa care ma scoata de pe terenul de joc. Sunt la mama dracului si tot ce pot face este sa plec de acolo, nu conteaza cum, doar sa plec. Incep sa merg la vale mai incet decat am mers la deal, trec de marele grohotis, umerii pietrei craiului si alte pietroaie. Merge greu dar am noroc ca inca nu s-a racit piciorul asa ca nu simt durerea „la maxim”. Mai mult, se pare ca cineva acolo sus ma iubeste si-mi trimite-un sol de pace inarmat cu ibuprofen. Aici incepe cursa, aici e aici. Daca ajung viu in Plai, mai bag un tranchilizant in caz de ceva si ii dau la deal; daca nu, atunci mai bag 2 tranchilizante si ii dau la deal. Nu vreau sa ma mai gandesc la ideea de abandon, nu atata timp cat pot merge. Nu stiu daca e placebo sau chiar a avut efect dar nu mai simt glezna, incep sa alerg, acum dupa 20 km. E prima oara in cursa cand depasesc constant. Ajung la Spirlea, cobor pe frunze pana in forestierul de Plaiul Foii si incerc sa-i dau blana. Astrele nu se aliniaza, calc din nou stramb, aceasi durere o simt pana-n ochi; de nervi imi vine sa plang din nou. Continui insa, merg fara sa mai indoi talpa piciorului; tot ce stiu e ca daca ajung in Plai si plec spre Diana voi termina concursul, chiar si intr-un picior daca e nevoie.

Coborand spre refugiul Spirlea

Coborand spre refugiul Spirlea

In checkpoint, dau din nou peste amicul Liviu. Bag repede o supa cu taitei, un iaurt de fructe, isotonic, apa si plecam impreuna la pas, o mica barfa pana incepe urcarea vietii. cam 5-600m dif nivel in aprox 2 km. Asa cum banuiam, nu reusesc nici acum sa mentin un ritm decent. Singura persoana pe care o depasesc este un gagiu prabusit la pamant, se incarca de la soare; Urmeaza aproape 1h15’pline de zeitati, morti, mame, cruci. Ma agat cu disperare de un tip pe care-l urmez pas cu pas. Il intreb daca il deranjeaza faptul ca stau fix in spate si el zice ca nu. Mai departe, ma trage cu el pana sus la Diana. Ca element surpriza, traseul a fost modificat putin incepand cu editia 2012 astfel incat chiar in momentul in care mai aveam doar un hop sa trecem parleazul drumul coteste pe curba de nivel la stanga, ne mai coboara 50-75m si ne urca la loc; pentru mine nu e amuzant. Ajung la Diana la 6h35′.

De aici si pana la finish, e poezie; 16 minute de la Diana la Chilii si inca 37 minute pana la finish. L-am depasit pe Liviu cu 1-2 min si am coborat cu aprox 30 min sub evolutia precedenta. Durerile la gleza au reaparut abia a doua zi, impreuna cu umflatura de rigoare; acum o tratez cu pungi de legume congelate, chiar daca m-a tradat de 2 ori pana la urma m-a adus la finish.

36km - 2450m diferenta de nivel

36km – 2450m diferenta de nivel

Intr-un paragraf de incheiere, as vrea sa ii multumesc lui Lucian Clinciu pentru nebunia asta pe care a creat-o in toata tara; el a dat startul alergarii montane in Romania, direct sau indirect multe destine au fost schimbate in bine de acest fenomen.
As vrea sa-i multumesc si tipului cu ibuprofen si celui care m-a tras la deal spre Diana dar si lui Liviu care ma amuza de fiecare data cand il intalnesc in vreo cursa. Au fost dragutzi, si le sunt recunoscator, tuturor celor care trecand pe langa mine in momentul in care am calcat stramb, s-au oprit sa ma intreb daca pot ajuta cu ceva.

In plus, atat eu cat si Cristina am intalnit sambata persoane care ne-au spus ca ne citesc blogul si ca le place. Asta nu poate decat sa ne faca bucurosi, va multumim si voua dragilor.

Viata incepe acolo, unde afara !

Zi cu soare,
Bogdan

Anunțuri

5 gânduri despre “MPC 2013

  1. „‘un gagiu din preajma se amuza dar nu se exteriorizeaza prea tare, cred ca se consuma in el.””

    Conversatia voastra m-a facut sa zambesc la inceput apoi chiar sa rad si m-a ajutat sa incep cu bine urcarea , multumesc ! Tare bine ar fi fost sa va reintalnesc si la urcarea pe Diana 🙂

  2. Salut!

    „Ma agat cu disperare de un tip pe care-l urmez pas cu pas. Il intreb daca il deranjeaza faptul ca stau fix in spate si el zice ca nu. Mai departe, ma trage cu el pana sus la Diana.”

    Hehe! Eu am fost acela. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s