Ecomarathon 2013

Fuse si se duse. Parca prea repede pentru cat a fost de asteptat. A trecut dar ne-a lasat o amintire frumoasa si ne-a deschis apetitul pentru urmatoarele concursuri din acest an.

Cum spuneam si in postul de anul trecut, EcoMaratonul ma va gasi la start atat timp cat va exista si cat voi putea alerga..

Ce pot spune la aproape o saptamana dupa ce cursa a luat sfarsit ? Ca sunt inca acolo poate..

Startul m-a prins cu teluri marete. Voiam cel putin o jumatate de ora mai bine decat anul trecut.

Apoi am pornit…pe prima bucla m-am simtit foarte bine si am alergat alaturi de Andreea aproape toata bucla, a fost un pic prea cald, dar frumos.

Pe bucla a doua am plecat mult mai motivata, dar atmosfera parca era schimbata. Nu mai era intrecerea nebuna de pe prima bucla.

Ma opresc putin. Multi oameni urca in spatele meu. Toti sunt cu zambetul pe buze, toti se bucura de peisaj, toti glumesc. Si dintr-o data parca nu mai sunt la un concurs, ci la o plimbare alaturi de prieteni. Realizez cat de frumos se vad Bucegii cu ultimele urme de zapada pe creste si cat de frumos este satucul asta, cat de natural..

Urcarea principala de pe a doua bucla parca nu mai e asa grea si nici asa lunga. La Cheile Gradistei voluntarii sunt foarte veseli si foarte informati. „Sa-ti pun apa in bidon?”, „Vrei isotonic?”, „Ia si de’aia si de’aia….ia si la tine, mai mananci pe drum”….minunati oameni!

Pe ultima coborare l-am ajuns pe Alex. Pare destul de surprins , de fapt si eu sunt la fel. Imi zice ca il cam doare un genunchi si il depasesc.

Bucla trei m-a gasit la fel de obosita ca si anul trecut. Dar macar acum stiam ce ma astepta. Pe prima urcare ma ajunge Alex din urma . Apoi intru intr-un grup cu care urma sa merg aproape toata bucla. Doua fete care faceau plaja pe traseu ne intreaba daca avem nevoie de apa. Vai cat imi doream sa ne intrebe asta.. Multumim fetelor si ne iertati ca v-am baut chiar toata apa !

Urmeaza coborarea, drumul forestier si Valea Bangaleasa. Aici un voluntar m-a facut sa-mi adun ultimele puteri si sa alerg, atat de tare ne incuraja si tipa la noi cand inca eram departe de CP. Am inteles ca terminase si el Crosul si acum venise aici sa-i incurajeze pe concurentii de la maraton. Alt om minunat.. Urcarea spre Poiana Gutanu este ultima si imi dau seama ca stau putin ma bine decat anul trecut. Insa ultimii 6 km de plat si usoara coborare mi se par interminabili. Ma dor talpile si genunchii si am impresia ca anul trecut alergam mai bine pe’aici. Cand vad ultima coborare ma inseninez. Aud strigand „hai Alex” si recunosc vocile prietenilor. Ma intreb cat va mai dura pana sa ma observe si pe mine printre copaci. Si in curand ii aud strigand si numele meu. Pentru asta am alergat toata cursa, pentru senzatia aceasta minunata, pentru ultimele sute de metri si pentru toti oamenii care ne asteptau si ne incurajau pe fiecare in parte.

970509_659248520758631_176530609_n

5991_251168888356191_671729399_n

DSC_2911

DSC_3951

MIB_1559

Despre EcoMarathon ce pot sa mai spun? De o saptamana tot citesc feedback-uri si n-am dat peste nici o parere negativa. NICI UNA. Asta este incredibil. Multumim Sis si intregii echipe, ati fost minunati! Pe mine, personal, m-a impresionat atenta atentie acordata detaliilor. Se simte ca acest concurs este organizat cu pasiune, cu si pentru alergatori. Abia astept urmatoarea editie!

Cristina,

Anunțuri

2 gânduri despre “Ecomarathon 2013

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s