Semimaraton Intersport Brasov – prima cursa din 2013

Cand: 6 aprilie 2013

Unde: Brasov

Cine: Eu, Bogdan, Dragos, Silviu, Andreea, Vasile

Scriu despre Intersport la cald. Am incercat azi un concurs nou pentru noi si ne-a placut foarte mult. Intersport Semimaraton se afla deja la a doua editie , iar recomandarile bune pe care le avea inca de anul trecut ne-a facut sa ne dorim sa-i batem cararile.

Asa am ajuns vineri seara in Brasov cu gandul la concursul de a doua zi.

Startul s-a dat sambata la ora 12.00, asa ca sambata dimineata avem putin timp de plimbare prin centrul Brasovului si de „luat temperatura”. Am emotii pentru concursul asta. In ultimul timp am avut iar probleme cu durerile de picioare si trebuie sa recunosc ca ma sperie un pic faptul ca organizatorii il recomanda un traseu ” 100% alergabil.” Pe de alta parte inca nu sunt hotarata daca sa alerg in tricou sau sa-mi iau ceva cu maneca lunga. Vremea nu e rea, insa in padure e cu siguranta mai rece, iar daca nu voi putea alerga nu va fi prea placut. Ma decid aproape in ultimul timp : plec in maneca scurta.

Startul e punctual si o nebunie de oameni pornesc pe stradutele din Brasov. Primii 3 km sunt pe asfalt in usoara panta pe alocuri. Toata lumea alearga, oamenii sunt iesiti la drum, pe geam, toti ne incurajeaza si ne fac poze. In casti imi canta : „here I am, once again”….de asta imi era dor.

Asfaltul se termina repede si intram pe forestier, incepe urcarea in serpentine….ma uit in spate, vad multi oameni , parca mai multi decat la alte concursuri. In scurt timp ajungem la primul CP. Muuuuulta lume aici, e ingramadeala asa ca nu ma opresc. Profit de ocazie si depasesc o multime de concurenti . Drumul continua in urcare. Alerg , ma opresc si iar alerg. Cam asta e ritmul. Dupa CP insa incepe sa-mi amorteasca laba piciorului drept. Cu totul. Nu-mi simt nici un deget, pun piciorul in pamant si imi furnica. Nu inteleg ce se intampla, imi zic ca o sa-mi treaca si ii dau la deal. Abia pe la km 7, pe o urcare mai lunga, mi se dezmorteste si mie piciorul. Parca e mai usor deja 😀 Pe la km 8 se paraseste forestierul si se intra pe o potecuta ingusta prin padure, iar la km 8,5 se atinge cel mai inalt punct al traseului. Ma simt bine inca. De’aici stiu ca va fi in mare parte coborare asa ca teoretic e mai usor. Lumea alearga bine pe’aici. Mi-ar fi si jena sa ma opresc. Oricum n-am de ce s-o fac, ma simt minunat si imi dau muzica la maxim in casti. Proasta alegere. Muzica imi va distrage de tot atentia de la locurile pe unde calc si dupa ce pasesc de doua ori aiurea, deodata calc stramb si imi trosneste ceva. Din spate aud pe cineva „aoleu, esti bine?” Ii raspund scurt „imi revin, du-te”, dau muzica mai incet si incerc sa alerg usurel. Inca ma doare, mi-e frica sa nu mai calc din nou stramb asa ca aterizez mai atent.

La CP 2 e mai putina lume, dar nici aici nu ma opresc. Am jumatate de bidon de apa la mine si nu simt nevoia de mai mult. De’aici traseul se cam noroieste si tot pe’aici incepe sa ne picure putin. Insa nici portiunea asta, nici ploicica nu tin o vesnicie asa ca lucrurile revin rapid la normal.

Dupa o coborare care mi-a placut foarte mult se zareste CP3; voluntarii stau insirati de’a lungul drumului cu apa si banane. Ma opresc cateva secunde sa iau un pahar de apa si 2 bucatele dintr-o farfurie. Pe traseu vad ca am luat o bucatica de ciocolata si una de glucoza. Incerc sa bag glucoza, dar e atat de tare incat n-o pot mesteca, asa ca o arunc. Nici cu ciocolata n-am succes, stomacul mi-o respinge, asa ca dupa o muscatura o arunc si pe’asta. De’aici urmeaza cativa km pe curba de nivel si desi este plat ma opresc de multe ori. Am obosit. Simt ca atunci cand incerc sa alerg fortez, asa ca am multe momente in care alternez mersul cu alergarea.

Ultima urcare insa este bomboana de pe tort. Multi voluntari sunt aici cu zambetul pe buze, dar zau daca imi vine rad. Parca as parcurge Drumul Golgotei. Am auzit multi concurenti injurand aici. Abia acum imi opresc muzica si intreb pe cineva cat e ceasul. Imi spune ca a trecut 1 ora jumate, apoi ca de fapt 2, deci nu-i nimic sigur. Merg. Incep sa alerg abia cand drumul o ia din nou la vale, iar cand vad asfalt e o adevarata binecuvantare. Cateva sute de metri si s-a terminat. Am sprintat inainte de finish pentru atmosfera aia faina de acolo.

21 km. 600m diferenta de nivel pozitiva. 2h 37 min.

Asta este nivelul la care sunt acum. A fost o cursa relativ usoara, relativ rapida, dar frumosa la superlativ. Mai venim!

Aprecieri : traseu foarte bine marcat, voluntari minunati, apa si alimente din plin, numerotarea kilometrilor, paste la finish.

La final, daca mergeti in Brasov va recomand cazare la Liberty Villa Hostel. Cazare ieftina, mancare dimineata multa si buna si camere/ bai foarte curate. Incercat!

543770_535330203172723_1736414959_n

Noi, voinici

Sa vina urmatorul concurs acum,

Cristina,

Anunțuri

2 gânduri despre “Semimaraton Intersport Brasov – prima cursa din 2013

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s