Marathon 7500 – 2012 – Cum sa fii parte din statistica

Niciodata nu ti se poate intampla tie,

totul este statistica, tu esti in afara ei…

toti ceilalti ar trebui sa aibe grija, tu stii oricum toate pericolele si esti deja protejat; esti imun.

nu-i asa ca de multe ori gandim la fel?

Marathon7500 este un concurs special; este lung, este greu, este o provocare uriasa pentru orice alergator de maraton montan. Este oarecum restrictiv, nu-ti ofera checkpointuri cu banane, ceai, glucoza, prajiturele si masaj, se desfasoara pe aproapte toate traseele marcate din Bucegi si acumuleaza o diferenta de nivel colosala… 7500m la tura mare, 3200m la tura mica. In 2011 am participat cu Cristina la tura mica (hobby), 45 km si 3200 m diferenta de nivel; (povestea aici). Anul acesta vrem sa castigam 2 ore fata de anul trecut si totodata sa fim undeva in prima jumatate a clasamentului open. Ne reorganizam un pic timpii necesari iar necesarul de timp ar fi:

Pestera – vf Omu 1h30′

Vf Omu – Gura Diham 2h15′

Gura Diham Prepeleag – 2h15′

Prepeleag – vf Omu – 2h

vf Omu – Gutanu – 2h15′

Gutanu – Strunga – 1h

Strunga – Pestera – 45′

orice minut castigat ar reprezenta o victorie pentru noi.

21 iulie, 6:00 Luam startul si aventura noastra incepe; suntem intr-o usoara alergare cu tot plutonul si incercam sa fim un pic mai in fata; stiu ca urmeaza cateva portiuni in jurul cascadei unde se merge mult si este cam greu sa depasesti asa ca trag de Cristina sa alerge, sa mearga mai repede. Tinem ritmul 5-7-10 minute dar pe Cris o ia cu ameteala; ne oprim, bem apa, asteptam sa treaca toata senzatia asta nashpa. Important e sa putem continua si sa terminam cu bine. Chiar daca suntem printre ultimii, ma bucur ca ne revenim si incepem usor usor sa-i „mancam” pe cei din fata. Ii depasim in ritmul nostru usurel si asta ne creste moralul. Urcarile combinate cu portiuni de fals plat iti ofera posibilitatea de a vedea in perspectiva tot sirul de concurenti aflati inainte iar micsorarea distantei pana la urmatorul tricou verde, portocaliu, etc este foarte faina. Ajungem la Omu dupa 1h46′ (cu 16′ intarziere fata de timpul dorit si cu vreo 3′ mai greu ca anul trecut) cu toate astea nu stam deloc in ck si incepem sa crosetam la curbele de nivel de pe Valea Cerbului. Ne trezim brusc undeva in mijlocul plutonului (avand in vedere persoanele din jur pe care le cunoastem si in comparatie cu care ne-am estimat o anumita performanta) si continuam sa coboram cat putem de repede pe serpentinele bolovanoase a vaii cerbului (apropo, am putea redenumi coborarea asta…. Valea Pietrele ori Pietricica, ca eu n-am vazut urma de cerb insa bolovani sunt tone, mii de tone). Coboram bine insa cam incet pentru gustul meu; Incerc sa accelezez un pic pe alocuri dar ma lovesc la picior si trebui sa ma opresc. ma doare rau. Cris coboara, i-am zis sa coboare fara sa se uite in spate. Incerc sa fiu mai atent si brusc parca nu mai am incredere in picioare; nu mai pot cobori atat de sigur pe mine, nu mai pot ocoli pietrele si abia ma misc; imi este frica; orice pas este moale si nu pot fugi mai repede.

intre timp, primul abandon „n-am venit aici sa-mi rup picioarele” bolborosea un concurent ce urca inapoi spre Omu destul de suparat.

Incepe sa fie foarte cald, imi curge nasul. Crema de soare de pe frunte incepe sa curga spre ochi. Am transpirat. Ma dor ochii, incerc sa tin ochii deschisi, imi e greu, imi e somn.

Intram in padure, alergam printre copaci si e un pic mai bine, macar suntem la umbra. Ma pun in genunchi si caut bidonul de apa, ii zic Cristinei sa plece mai departe, o ajung eu. stau un minut, inchid ochii. Vreau sa ma spal pe ochi in paraul de la gura diham.  3h05′ de cand a inceput concursul si pana jos mai avem 15 min maxim, apoi inca 15 min pana la Gura Diham; am putea castiga 10′ fata de timpul initial estimat.

Alerg pe coborare dupa Cris , depasesc 2 echipe de elite si o vad pe fata undeva mai jos. maresc un pic ritmul, ma gandesc la Bucsoiu si la curba de nivel ce ne-ar scuti sa mai urcam pe varf, pun piciorul stang in pamant si visul de termina.

aud cum crapa,

nu ma doare nimic dar stiu ca s-a terminat.

reusesc sa strig dupa cristina si sa cad cumva pe partea dreapta..

totul a durat 2 secunde maxim.

. acum ma doare , rau.

nu mai pot indoi laba piciorului, nici nu prea as avea cum avand in vedere ca e umflata precum un pepene.

Vreau sa le multumesc celor din spate, echipele de elite care s-au oprit imediat sa ma ajute. mi-am desfacut adidasul, mi-au dat cu FastumGel si mi-au strans o fasa elastica in jurul umflaturii. S-a dus naibii tot doar intr-o secunda. Opresc si ceasul… 03:10 de la start… citit invers, 13… sa fie oare cu ghinion?

Vreau sa le multumesc si tuturor celor care incepand din acest moment au trecut pe langa noi si ne-au intrebat daca pot ajuta cu ceva.

Noi, am sunat mai departe la organizatori si i-am anuntat de ce am patit, intrebarea a fost „puteti cobori pana in baza sau trimitem salvamontul?”… „coboram pana in baza” asa ca m-am ridicat in betele de trekking si am inceput sa ii dau la vale; incet, fara a calca pe stangul decat pt echilibru, mai mult sprijinit in bete.

Suntem sunati inapoi de cei din baza „ei: unde sunteti?”.. „cris; ah, pai mai avem putin pana in ck 2, suntem echipa 318 cu luxatia”.. „ei: cu luxatia? noi il cautam pe ala cu toporul”… inchide

Intre timp cei din ck2 au aflat ce s-a intamplat si au trimis pe cineva dupa noi, Mitica. Mare om, mare caracter 🙂 M-a ajutat enorm faptul ca cineva a venit dupa noi. Mitica m-a si carat in spate o bucata de drum iar la sfarsit mi-a imprumutat toti banii lui pentru a avea de telecabina urmand ca eu sa ii inapoiez lui Teo in tabara de baza, ceea ce am si facut. Mersi fain Mitica ! promit sa fac cinste cu o lada de bere la urmatoarea intalnire.

Game over

Acum stau cu piciorul la gheata cate 15 minute la 2-3 ore. Ma misc prin casa si trag de el; nu cred in tratamentul prin repaos ci tocmai invers.

Bogdan

Anunțuri

3 gânduri despre “Marathon 7500 – 2012 – Cum sa fii parte din statistica

  1. am facut azi radiografie… este totul ok la nivel de os… trebuie sa astept sa mai treaca umflatura.. eventual sa ma obisnuiesc cu vanataile care deja au aparut 🙂

  2. Salut!
    Glezna nu arata deloc bine in P2. Ma bucur ca nu a fost ceva rupt.
    Cum te mai simti? Daca ai cunoaste un maseur sportiv sa puna glezna la loc s-ar reface mai repede.
    Oricum ajuta gheatza, antiinflamatoarele si miscarea (usoara) – orice imbunatateste circulatia sangelui in acea zona.
    Presupun ca „tipu’ cu toporul” e cel care s-a taiat la deget seara de dinainte de concurs si i se umflase toata mana.

    Numai bine! George.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s