Concediu: Day 4 – Vf Retezat

Traseu: Lac Bucura – Custura Retezatului – Saua Retezatului – Varf Retezat – Valea Stanisoarei – Cabana Pietrele – Carnic

Dimineata ne tezim bine dispusi. Am dormit mult, in sfarsit.  Vantul nu a batut deloc si a fost o noapte cum nu se poate de linistita. Cu toate astea nu ne trezim cu noaptea-n cap, nici nu ne grabim. Vremea se pare ca va fi si astazi foarte frumoasa, ne dezmortim si usor-usor, strangem tabara de baza si pornim.

strangem cortul

Taul Portii

Obiectivul zilei de azi : Varful Retezat. Din nou avem in spate rucsaci mari. Eu sunt tare entuziasmata, am impresia ca rucsacul e mult mai usor decat acum 3 zile, pe urcare insa aveam sa-mi schimb impresia.

Traseul marcat cu banda galbena si punct rosu porneste de langa paraul Bucurelul (2070m) si incepe urcusul pana la Taul Portii. Pe malul lacului se despart cele 2 trasee, punctul rosu duce la Zanoaga. Noi urmam banda galbena. Aici intalnim un grup de turisti romani care urca tot pe Retezat si  mergem cu ei. Mai schimbam impresii, mai povestesc baietii si atmosfera devine faina.  Peste putin timp ajungem la un stalp indicator vf Retezat- saua Vf Mare. De aici ni se alatura si banda rosie. Intram in Custura Retezatului, prapastioasa pe partea caldarii Stanisoarei si mai primitoare spre caldarea Stirbului. Una peste alta, traseul e tare fain, de la Bucura pana pe varf nu sunt decat vreo 440 m diferenta de nivel pozitiva, asa ca e un traseu foarte accesibil si foarte frumos.  Bogdan are insa o singura nelamurire: de ce cel mai inalt varf din Retezat se numeste Peleaga? Un barbat cu un rucsac din acela vechi cu cadru de metal il lamureste ca Varful Peleaga e mai frumos, ofera o priveliste mai faina, pe cand varful Retezat e doar…retezat asa.

Ajunsi in Saua Retezatului ni se alatura marcajul triunghi albastru pe care aveam sa ne intoarcem. Urcarea pana pe varful Retezat e cea mai sustinuta din traseul de azi. Cativa salvamontisti care refac marcajele ne intreaba daca vrem sa urcam pana pe varf cu rucsacii aia mari. Raspunsul afirmativ din partea noastra ii uimeste putin si ne privesc cam sceptici. 3/4 din urcare o facem cu rucsacii, apoi ne hotaram sa-i lasam jos, ne luam portofelele si telefoanele si dam o fuga pana sus.  Aici e multa lume. Un grup mare de tineri galagiosi stau la taclale langa indicatorul cu Vf Retezat desi e clar ca e inca multa lume care asteapta sa-si faca o poza acolo.  Noi ne bagam, ba chiar ii rugam sa ne faca ei o poza, admiram putin peisajul apoi o luam la vale sa ne recuperam rucsacii.

Varful

hai sa recuperam rucsacii...si sa cutreieram muntii

coborarea de pe triunghi albastru

Paraul Stanisoara

Din Saua Retezatului coboram in zig-zag pe triunghi albastru, pe un traseu destul de abrupt si plin de pietris care mie nu-mi place deloc. Ajunsi la baza Hornului Mare, traseul se intinde frumos si placut piciorului.  Curand ajungem la Taurile Stanisoarei aflate la o altitudine de 2000 m. Traseul devine apoi din ce in ce mai placut, trecem un parau tare frumos, facem o poza, apoi intram pe o poteca „umeda” care serpuieste prin jnepenis. In stanga noastra se vede varful Culmea Lolaia (2180m).

bau

am regasit si traseul

Intram in padure, iar pe partea dreapta a potecii paraul Stanisoara coboara in cascade printre lespezile uriase de piatra.  Apoi incepem sa coboram si sa coboram, dam peste un panou pe care vedem traseul pe care suntem, punctul in care ne aflam si animalele din zona. Ne gandim ca alunarul este un fel de veverita, vom afla la urmatorul panou ca e de fapt o pasare.  Incepem sa mergem in ritm alert spre alergare caci poteca ne imbie si pierdem traseul. Ne intoarcem, observam ca trebuia sa trecem paraul. Incepem sa ne plictisim de drumul asta prin padure, dar nu pot sa spun ca traseul ne-ar fi displaut intr-un fel, ci probabil era dorinta de a ajunge la masina si de a merge undeva sa facem o baie ca tot omul dupa 3 zile cu apa rece de izvor.   Ajungem curand la Cabana Pietrele sau mai bine zis la Cabanele Pietrele, sunt o gramada de cabanute aici, au si camping si vin multi oameni care fac gratare, serbeaza zile. De aici mai avem o coborare prin padure si apoi dam in drumul larg pe care am venit si pe care ceva mai jos facusem stanga spre Gentiana. Drumu-i plin de pietricele din acelea mici si atat de lung incat incepe sa ma usture talpile. Nu-mi vine sa cred cat am mers pe drumul asta miercuri, probabil eram atat de entuziasmati incat n-am bagat de seama cat ii de lung, insa acum, vai. Mai jos este un indicator catre cascada Lolaia 5-10 minute, undeva pe o potecuta in dreapta. Dar nu mai pot, ma dor talpile, Bogdan spune ca nu tine neaparat s-o vada asa ca mergem direct la masina.

Ne imbarcam cu ditrectia camping Cincis. Aici, pe langa faptul ca nu erau dusuri, nici loc de cort nu prea mai era. In camping e muuulta lume. Fiecare cu copil, cu catel, cu bunic. Ne inghesuim si noi intre 2 corturi, ne gandim ca pentru o seara nu incurcam pe nimeni si ne minunam cum toate corturile erau asigurate ca si cand urma sa vina un taifun in noapte aceea. Mancam ceva si ne bagam la somn. Terenul e in panta, toata noaptea m-am trezit pentru ca mai aveam putin si ieseam din cort fara voia mea.

Camping Cincis

Cristina,

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s