Duatlon – Tara Barsei

Cine: Eu, Cristina, Dragos, Carmen, Dan, Ana, Cristi, Corina, Bogdan, Iulia, Alex, Mihai si Elena
Cand: 4 iunie 2011
Unde: Intre Rasnov si Poiana Brasov, nici colo, nici colo, INTRE

Acesta este primul concurs in care particip impreuna cu Cristina in aceasi echipa asa ca sperantele sunt mari si imi doresc sa facem o figura frumoasa.

Plecarea din Bucuresti este in aceasi zi cu concursul; 4 iunie. Ne trezim undeva pe la 4 dimineata, mai aranjam ce mai e de aranjat, luam rucsacii in spinare si hop tzop pe bicicleta pana in Stefan cel Mare unde ne asteapta Dragos; urcam biclele pe masina si pana in Rasnov incerc sa atipesc, nu prea reusesc dar ma prefac. Odata ajunsi in punctul 0 al evenimentului peisajul e cam dezolant, se lucreaza; tractoare, escavatoare, camioane. Incerc sa trec si peste asta desi mi se cam luase de el concurs. e undeva ora 9, sunt trezit de la 4, am facut 150 km in masina , la start dau peste o dezorganizare ordonata, astia cu camioanele si-au gasit sa lucreze tocmai sambata si hop top am si niste crampe la burta. Se anunta sedinta tehnica, se enumera niste denumiri de locuri total irelevante pentru un concurent ce nu cunoaste zona, se termina sedinta tehnica si incepe concursul.

Primul lucru bun pe ziua de azi, se da startul decalat. Asta este bine pentru ca mai evitam din aglomeratia de pe bucata de traseu ce este comuna la amatori si avansati; am o senzatia de greata si helamite, cred ca e datorita faptului ca sunt trezit de 5 ore, nu mai fac in veci greseala asta cu plecatul fix in ziua concursului. Fac totusi cateva poze pentru vremurile ce au sa vina si ma asez cuminte la start; 3,2,1 and let’s keep on rolling.

Ana, Dragos, eu si Elaine

Incerc sa plec destul de tare astfel incat pe prima urcare sa pot trage mai tare; ma gandesc ca am sanse mai mari sa stau in sa daca in fata mea vor fi concurenti mai bine pregatiti fizic; eronat.

in mijlocul evenimentelor.. start in dualton tara barsei

Toti din fata mea se dau jos de pe biciclete si incep voiniceste sa le impinga, cobor si eu, o apuc de coarne si-i arat drumul. Suflu greu, abia am parcurs 500 m. Acum as vrea sa ma urc in sa insa nu am pe unde pedala, TOTI imping. In tot dansul asta prost sunt ajuns si depasit de Busu.. si el impinge doar ca impinge mai cu spor; il fixez cu privirea si-mi propun sa nu se faca mai mult de 100 m intre noi; strategia merge doar pana cand se termina urcarea, el termina primul, se pune in sa si dus a fost. La randul meu, cand ajung in acea zona incerc sa pedalez cat ma tin picioarele doar ca portiunea de plat tine putin si apoi incepe o coborare prin padure, destul de abrupta si serpuind printre copaci, am 25-30 km/h si incerc sa controlez bine franele. Undeva mai jos observ un tricou verde, e Busu imi zic in gand, si renunt la inhibitii; iau mana de pe frana, ma tin tare si sper din tot sufletul sa nu ma fac afis pe vreun copac. Cu ceva emotii, termin totusi coborarea ok iar tricoul verde este acum mai aproape asa ca dau la pedale ca un erou , 35-37 km/h , il ajung , ma uit la el, dezamagire… nu era Busu, ma potolesc.

inainte de CK 1

Cum ce e frumos se termina repede, dam de un organizator ce ne indica drumul, la deal, o panta gen 45 %. Ok, zic.. iau bicla in brate si dau din picioare, dau, dau, dau.. se mai domoleste si panta vazandu-ma cum dau (dadeam greu si s-a hotarat sa ma ajute). Mai departe drumul este oarecum ciclabil asa ca incerc sa stau in sa (unde pot)…. (nu pot prea mult dar macar incerc, da?? )

Primul checkpoint vine destul de repede, fericirea copiilor. Ma opresc sa bag niste banane, apa, apa si pedalez mai departe (vorba vine, ca am impins in cel mai grotesc hal). In portiunea asta am aflat ulterior ca m-a depasit si Dragos; ma vazuse la pit-stop dar a zis sa nu ma deranjeze din masa copioasa. Revenind la situatia mea, pff.. jale mare… nu ma sui in sa nici pentru fotografi, na !! sa vada lumea cum ma chinui.

hai ca dau bine in poza, am tricoul la asorte cu numarul

Greul abia incepe asa ca ma resemnez usor. Cris, imi pare rau dar mai repede nu pot.  Mai pe ea, mai pe langa ea, mai cu ea in sus (mi-a sarit lantul la un moment dat) trec si urmatorii 2-3-4 km de panta oarecum sustinuta dar ciclabila. Daca as fi avut puterea sa strunesc caii putere, aici as fi putut castiga mult, poate la anul. Se termina urcarea, pedalam ceva plat, dam de urmatorul checkpoint, ni se spune ca drumu e la deal asa ca ne dam constiinciosi jos si incepem sa impingem. Intreb in treacat daca numarul 169 a ajuns, este Elena iar inainte de concurs mi-a declarat razboi.. cica ma face, in sange sau rumenit bine, cum vrea ea; raspunsul voluntarului din post „ahahaaaaaa „… bravo ! am ramas eu singura fata din echipa; nu-i nimic, sunt inca in stadiul in care concursurile sunt pentru distractie si nu neaparat pentru concurenta si performanta.

Intorcandu-ma la traseu, ma blochez putin crezand ca abia de acum incepe urcarea cea mai cea desi adevarul e ca din punctul asta drumul este mai mult la vale, adica valea e mai lunga destul dealul doar ca si dealul e destul de lung iar unele coborari sunt imbibate cu apa incat nu prea se poate sta pe bicicleta; noroc ca sunt sociabil si gasesc repede 1-2 oameni cu care sa-mi descarc oful. Si ei sunt la fel de suparati, mai mult pe langa decat pe ea; concluzia e ca am prins o vreme excelenta anul asta, daca ar fi plouat concursul ar fi fost extraordinar de greu.

frumos ii la vale

In ultima parte a probei urmeaza o coborare destul de abrupta si rapida; imi incerc norocul si ii dau cat de tare pot. Franele scartaie in momentul in care le apas dar bicicleta rezista, ma aplec peste coarne si le pup, multumesc ! Imi amintesc ca roata din fata nu trebuie sa nimereasca nici o groapa sau denivelare, sunt foarte atent si incerc sa pastrez sau sa maresc viteza; lovesc un damb si-mi pare ca decolez…. incerc sa ma dumiresc asa ca ma uit la roata fata, in aer, roata spate, in aer, eu, in aer… aterizez apoape de un concurent ce era putin in fata mea, franez maxim si ma dau jos de pe bicla sa nu-l lovesc. De aici se vede finishul asa ca ma linistesc, am terminat, sunt intreg, am ajuns cam greu dar noh, asta e… sunt blond si am o scuza.

Ultima panta din concurs o urc tot pe langa ea dar in fuga, ii vad pe toti la finish strigand la mine asa ca ma urc din nou in sa si pedalez cat pot de tare. Cristina sare sa-i dau chipul sa plece in tura de alergare, Bogdan sare sa-mi ia bicicleta. O pup pe Cris si-i urez bafta iar ea pleca (aceasta este o pauza pentru a nu face cacofonie) ca din pusca. Concursul meu s-a terminat iar acum incep sa am emotii pentru Cristina. Traseul de alergat are doar 9 km si o diferenta de nivel de aprox 300m. Partea buna e ca e cea mai scurta portiune pe care a alergat Cris pana acum la un concurs, partea proasta e ca fiind atat de alergabil va pierde destul de mult timp in comparatie cu ceilalti concurenti. Cred ca un traseu cu o diferenta de nivel mai pare ar fi putut sa o ajute mai mult.

hai fata !

Pentru mine urmeaza o paaaauzzaaa lunga si multe multe pahare de apa. Aflu ca inaintea mea au trecut doar Dan, Busu si Dragos, primii 2 cam la 30 minute si Dragos undeva la 8 minute. Mai sunt de venit Cristi, Ana si .. si.. si… numarul 169, Elena, se pare ca baietasul din checkpoint mi-a dat emotii degeaba.. nu sunt inca ultima fata a echipei, se pare ca mai am o sansa.

Asteptarea nu e lunga insa si apare Elena, apoi Ana, apoi Cristi; se schimba stafetele iar pe tura de alergare intra pe rand Mihai, Iulia si Bogdan; toata lumea se retrage la umbra in jurul corturilor de la organizaori, eu cu cristi mergem putin mai la deal la umbra unui copac in asteptarea alor nostri…

asteptam, si asteptam si asteptam…

si incep sa vina..

rand,

pe,

rand..

Dan, individual amatori, 3h21'

Dragos, individual amatori, 3h22'

Alex, individual amatori, 3h32'

Cristina si Bogdan termina impreuna concursul; desi a plecat ultimul dintre cei de la stafeta pe alergare, Bogdan a reusit sa-i depaseasca pe toti ceilalti si sa o ajunga pe Cristina care plecare cu aprox 20 min inainte, astfel Jet Powet Team 2 (eu si cris) si Jet Power Team 4 (cristi si bogdan) termina concursul in 3h38'

Mihai opreste cronometrul pentru Jet Power Team TExtreme (mihai si elena) la 3h48' (a sprintat ca dracii aia negri)

Iulia, la primul concurs de alergare, reuseste o evolutie foarte buna si termina intr-un timp de 1h19', in total 3h54' pentru Jet Power Team 1.

In concluzie, echipa Jet Power Team s-a distrat si weekendul acesta. Dupa ce am mancat pastele, am vazut rezultatele si ne-a udat putin ploaia ne-am despartit; eu cu cris dragos si carmen spre plaiul foii unde am dormit la cort in curte la nea Vlad iar ceilalti in drum spre Bucuresti pentru a participa a doua zi la Skoda Velo Challenge (unde fetele au luat locul 1, iar baietii locul 2 pe telecom, povestea va fi publicata aici)

Bogdan,

Anunțuri

3 gânduri despre “Duatlon – Tara Barsei

  1. :))) Deci asa- eu ti-am declarat razboi!? Iti era somn tare de tot pt ca cel care facea declaratii in numele meu(avocatul diavolului 😀 ) nu era nimeni altcineva decat Mihai.
    El ti-a zis asta ca sa ne ambitioneze pe amandoi, obiectiv indeplinit as putea spune, in concordanta cu rezultatele!

    • Recunsoc ca mi-a fost frica 🙂 recunosc, recunosc, u got me !!! a iesit oricum, foarte frumos pentru toata lumea; deci la cat mai multe astfel de concursuri.

      Bogdan,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s