Hercules 2011 – La un pas de abandon psihic

E 21 mai, suntem pe Valea Cernei, e cald si e Hercules Maraton la cea de’a doua editie. Anul acesta ne-am hotarat sa ne alaturam si noi nebunilor care alearga in Muntii Cernei, asa ca dis-de-dimineata ne asezam frumos la start. Am emotii. Ma gandesc ca 21 de km nu sunt tocmai putini si stiu ca o sa simt acut lipsa de antrenament. Se numara invers. Pornim.

5,7 km de asfalt pana la podul Inelet. Incredibil de multi. Incep sa alerg, alerg, ma opresc, alerg, iar ma opresc. La km 2,3 ne despartim de maratonisti care fac stanga in padure..ce’as fi vrut sa merg si eu pe’acolo. Inca 3,4 km pana la primul punct de realimentare. Sunt depasita constant, nu-mi place deloc (dar deloc)  sa alerg pe asfalt si nici nu pot. Sau poate ca nu-mi place pentru ca nu pot, nu stiu. Intr-un final se aud fluierele voluntarilor de la primul CP. Yupyy!! Cineva imi face aici poza apoi se adreseaza colegilor ‘Gata, vin ultimii’. Imi e rusine de mine, am facut mai mult decat ma asteptam. Nu beau decat un pahar de apa, iau jumatate de gel, trec podul si incep cea mai abrupta urcare din traseu.

incepe greul

La scurt timp simt inima cum imi palpita in ritm alert, in fata nu mai vad mare lucru asa ca ma asez in fund fix in mijlocul drumului. O fi de la gel? Ma gandesc daca ar trebui sa abandonez. Apoi imi e rusine ca gandesc asa, nu vreau sa ma intorc dezamagita acasa asa ca ma ridic si pornesc din nou. Merg incet, ma infig cu putere in bete asteptand parca sa ma urce singure. Ajung o fata si merg in spatele ei. Ma intreaba daca vreau sa trec, ii zic ca nu vreau si raman acolo.
La km 8,4 este al doilea punct de revitalizare. Oamenii de aici ne fluiera si ne asteapta de parca am fi primii. O fata blonda imi zice ca tot greul a trecut. Zambesc. Stiu ca a trecut, dar am pierdut deja mult timp pana aici. Mult prea mult. Ma incearca acelasi sentiment groaznic de neputinta. Ma opresc la masa, iau un pahar de energizant, o jumatate de pahar de apa si o feliuta de banana si plec.

unde s-au dus toti?

CP 2

Nu stiu cand mi se schimba starea de spirit insa ma trezesc deodata alergand. De aici nu m-a mai depasit nimeni.
Traseul ocoleste pe curba de nivel Cracul Mare, iar poteca este suspendata deasupra impresionantelor Chei ale Prisacinei, unul dintre cele mai spectaculoase locuri din muntii Cernei. Ridic din cand in cand privirea. E asa frumos.. Insa nu-mi mai permit sa ma opresc. Alerg, alerg. Se coboara continuu, dar domol spre apa Prisacinei, inainte de intrarea sa in Chei. Alerg, alerg. Ma agat cu ardoare de fiecare fata din fata mea, trag sa depasesc apoi trag sa nu mai fiu ajunsa, ma uit in spate destul de des, nu se mai vede nimeni. Ma rog sa recuperez cat de cat din timpul pierdut si numar fiecare fata pe care o depasesc..1,2,3…10,11.. Mult timp alerg singura. Daca la Ciucas Trail Running sau La EcoMarathon n-am fost prea atenta la marcaje, de fiecare data aflandu-ma intr-un pluton, aici ma uit dupa fiecare semn. Din fericire traseul este foarte bine marcat. Ajung pe cineva, depasesc si ma trezesc din nou singura. Punctul cel mai de jos se atinge dupa aprox 12km la 650m altitudine. De aici se urca domol pe un drum de caruta spre catunul Prisacina, unde se afla al 3-lea punct de revitalizare la km 14.3. Din nou o feliuta de banana si la drum. Am depasit 3 persoane in acest punct si nu vreau sa ma ajunga.

I belive I can flyyyy

Iau si celalata jumatate de gel. Cativa zeci de metri mai departe ma intalnesc o doamna si un prichindel care se opreste entuziasmat cand ma vede si-mi striga „hai, hai!”. Mai am de ales? Din Prisacina drumul ne poarta ascendent in cateva serpentine mai sustinute pana la biserica Dobraia, unde se termina ultimul urcus al traseului. La biserica oameni la slujba, liniste, unii intorc capetele uimiti. Langa biserica sunt cativa baieti voluntari care ne felicita si ne anunta „de’aici ii dati numa’ la vale”. Le multumesc, depasesc doi oameni si ajung la punctul de revitalizare 4 unde iau primul pahar cu apa care mi se intinde si o feliuta de portocala pe care o s-o inghit in alergare.

alergi de drag in asemenea peisaj

De’aici traseul se pravaleste vertiginos 620m diferenta de nivel in valea Cernei spre linia de sosire. Poteca se onduleaza prin padure si de multe ori simt nevoia sa o iau drept, insa ma gandesc la genunchi si parca n-as vrea sa ma doara. Nu vad pe nimeni nici in fata nici in spate, tare as vrea sa stiu cat e ceasul, dar nu am timp sa-l scot. La km 19 incep sa ma doara genunchii. Ma sprijin din nou in bete, mai e putin. Vad o fata in fata mea si ma gandesc ca o sa fie ultima persoana pe care o depasesc inainte de finish, apoi n-o mai vad, apoi iar o vad.. Cred ca pe la km 20 si ceva o ajung si o depasesc, o dor genunchii si nu mai trage, apoi aud zgomotele de la finish, aud vocile clar, sunt aproape.

nu mai e mult, nu mai e mult..

Imediat ce urc un damb ma trezesc fix in poarta de finish..ce putin mai era..imi aud numarul, numele si timpul in microfon. 3 ore 38 minute. Imi calculasem de’acasa un best time de 3h 20′ si un bad time de 4h. Am ajuns la jumatate si pentru cursa asta sunt multumita.
Bogdan e aici si ma felicita.

am terminat 🙂

Organizarea acestui concurs a fost minunata. Au fost multe detalii bine puse la punct si puncte de revitalizare din belsug (mai multe chiar decat ar fi fost nevoie). Singurul lucru care nu mi-a placut a fost alergarea aceea de la inceput care m-a daramat psihic.

De’acum stim..Hercules este unul dintre concursurile care nu trebuiesc ratate. Asa ca la anul vom fi din nou acolo.

Pentru mine nebunia alergarii pe munte de’abia incepe..

Cristina

Anunțuri

5 gânduri despre “Hercules 2011 – La un pas de abandon psihic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s