Hercules (Semi)Maraton 2011

Cine: Eu, Cristina, Vasile, Andreea si Silviu
Unde: Baile Herculane, Orsova, Dubova
Cand: 21-22 mai 2011
Scop: Hercules Marathon 2011

Dupa un drum lung, Bucuresti – Herculane, ne cazam si dam repede fuga la 7 izvoare (un bazin de lungime olimpica, cu apa calda extrasa cu ajutorul unei pompe de la mare adancime), undeva la 6-7 km de statiune si foarte aproape de pensiunea Dumbrava unde avea sa aibe loc sedinta tehnica pentru concursul Hercules 2011 la care am venit.

apa, apa, baie baie !

fetita isi incarca bateriile pentru ziua de maine

Cum vremea este destul de urata si statea a ploaie, bazinul a fost foarte gol (cred ca eram maxim 10 ) asa ca ne-am bucurat in voie de apa calda. Am inotat, ne-am balacit, am facut poze. Eu unul am zis ca orice-ar fi la concurs, tot o sa iasa un blog frumos macar pentru balaceala asta. Ultima oara cand am fost aici cred ca aveam undeva pana in 14 ani, ce-mi mai placea sa stau sub teava aia cu apa calda… ma bucur ca 8-9 ani mai tarziu lucrurile au ramas la fel.

Trupa de soc pregatita de Hercules Maraton 2011

asa faceam si cand eram mic... apa, apa, baie baie !!!!

De aici am plecat catre Pensiunea Dumbrava pentru a ne lua chitul de concurs si a participa la seditna tehnica unde Alin ne-a explicat portiunile traseului si ne-a oferit cateva sfaturi pentru abordarea traseului. Mai mult de atat, s-a tinut si pasta party asa ca ne-am carboloadat pe saturate (uau, cele mai bune paste din maratoanele muntilor carpati, si chiar pe saturate; adica am mancat pana am crapat 🙂 ) 

Concursul:

Sunt hotarat sa incept ultimul asa ca le urez succes tuturor si ma duc linistit in spate; privesc Cerna, aud numaratoarea inversa si ma rog doar sa fie o zi buna.

10,9,8.. imi asez linistit ipod-ul in urechi, respir, privesc Cerna

4..3..2.. am emotii

1, START

si toata lumea pleaca; cei din fata alearga, cei din spate merg usor spre a trece de poarta si a intra in concurs. Nu stiu cum va fi azi insa sunt convins ca nu are cum sa fie rau, am emotii deci e un semn bun. Dau drumu la muzica si incep sa alerg, incet, cat sa ma incalzesc putin. In fata este foarte multa lume, majoritatea veseli, luam parte la o adevarata sarbatoare a sportului.

Eu alaturi de Arthur, Cris un pic mai in spate

Eu alaturi de Arthur, Cris un pic mai in spate

Incerc sa uit de toate gandurile si sa ascult versurile melodiile de pe ipod; alerg undeva cu 10 km/h si momentan nu este rau; depasesc oameni, nu multi, nu in viteza dar depasesc si asta ma face sa ma simt bine, plecand ultimul stiu ca tot ce las in urma e castigul meu si macar nu voi mai avea demotivare ca la alte concursuri cand dupa un start fulminant ma vad depasit prin toate partile, orice-ar fi asta nu se va intampla si astazi. In scurt timp il ajung pe Arthur care alearga in formatie cu Adrian, ma lipesc de ei si incerc sa stau acolo; o ajungem apoi pe Cristina, o incurajez si ma rog in gand sa nu se lase macinata de asfalt, ei nu-i place sa alerge pe drum si portiunea asta de 5.7km o va face sa piarda mult timp pentru evolutia generala a lucrurilor.

Ultima linie dreapta pe asfalt, Km 5.7

Mai departe, pentru mine lucrurile curg precum un film mut; nu aud altceva decat muzica din casti si nu ma intreseaza nimeni altcineva. Nu aud nici macar cum imi trag rasuflarea si credeti-ma ca eu hoircai precum un porc in chinuri. Ma uit la ceas si am portiuni unde alerg cu 12-13 km/h asta avand in vedere ca drumul este in urcare iar eu sunt un mare lenes. Primii 5.7 km se scurg in grafic, am facut 32-33′ minute pana aici asa ca ma asez cuminte la checkpoint; am 2 minute de pauza bifate pe hartie de acasa dar pentru ca am ajuns in 33 minute fata de 36 cat preconizasem imi mai acord 2 minute in plus. Ca niciodata beau apa, mananc banane si portocale, glucoza si respir cum trebuie; imi scot betele de treking pentru ca urmeaza urcarea si hai la deal.

Traseul urmeaza un podet ce trece peste Cerna si apoi 2 kilometri pe o panta accentuata in serpentine. In casti aud Cenaclul Flacara – Traiasca Romania…. „daca ne-nfrunta muntii, cu muntii de vom bate”; incepe urcarea si imping tare in bete, nu vreau sa fortez dar vreau sa merg totusi un pic mai repede decat daca as fi la plimbare; Gianina este aici, face poze concurentilor; multumim !

Inca plin de energie, urcarea acum a inceput

Melodiile din ipod se schimba ametitor, eu incep sa dau de greu; pun ochii pe o domnisoara, ma postez in spatele ei precum o capusa si stau acolo; merge mai incet decat as merge eu daca as fi singur, pe de alta parte imi permite sa respir si sa revin in zona de confort pastrand totodata un ritm ok. Guess who imi sopteste „du-te, nu mai sta, tu chiar nu vezi cat ai intarziat deja?”… „ai mei ai mei ai mei n-au avut habar, cat de sus, cat de sus, cat de sus pot eu sa sar”;.. „vad si unii care stau degeaba, frate sunt multi, dar sunt si unii care incearca sa mute munti”;

Aici s-a terminat cea mai mare urcare a traseului de semimaraton

In stilul asta ajung si la al doilea checkpoint unde iar imi permit luxul de a zabovi 4-5 minute; cred ca e primul concurs la care chiar ma bucur de pauzele astea, de discutiile intre voluntari si noi, concurentii; Melodia din ipod se schimba repede, Senzual & Dj Rabinu – Honey honey si ma pun din nou pe treaba, mi-am cumparat ipod ca sa pot auzi melodia asta in concurs, doar nu voi pierde momentul mancand portocale in post.

Urmeaza 6 kilometri in care drumul ba urca, ba coboara, poteca este lata prin padure si permite depasiri ceea ce ma bucura enorm. km 9, km 10, km 11 trec destul de repede in perceptia mea, singura dezamagire fiind ca inca am tendinta de a ma limita,in sensul ca odata ajuns un concurent mai degraba imi vine sa stau in spatele lui decat sa-l depasesc si sa merg mai departe.

Aici ascultam Lena - Sattelite ; lasa-ma putin sa ma bucur; cica graviteaza in orbita deasupra mea, esti nebun !!!

Checkpointul 3, sat Prisacina apare ca o binecuvantare. Cei de aici sunt pusi pe glume, se mai urca doar putin si apoi numai coborare, aici decid sa nu mai pierd timpul asa ca ingurgitez repede cate ceva, bag si un gel si da-i mai departe, acum sunt pe metallica, „so close, no matter how far, never opened myself this way, life is ours we live it our way, forever trusting who we are”  merg linistit poteca ce urca usor aproximativ 1 km si doar aproape de biserica Dobraia incep sa dau drumul la picioare, nu mai vad pe nimeni in fata, in spate doar o fata.

La biserica, botez, sa va traiasca ! Eu imi pun betele in rucsac si intreb cati au trecut, mi se spune ca sunt pe la jumate si ca am doar coborare… pfff, foarte bine ! De aici mai departe incerc sa alerg, cat mai mult, cat mai repede. Ma dor picioare la un moment dat si simt ca nu mai am oxigen; terenul este accidentat si obosesc mai mult doar pentru ca trebuie sa ma uit unde calc; cu toate astea mananc pamantul si cobor, cobor, cobor atat de repede ca abia reusesc sa realizez ca am trecut pe langa andreea (ce venea din sens invers la plimbare facand poze). La km 18 ma opresc 30 secunde, 2 bucati de banana, 2 portocala si 1 pahar cu apa, plec mai departe.

domnisoara din spate mi-a cam dat ceata pe coborare !!

Drumul incepe sa serpuiasca in coborare alerta, genunchii nu ma dor dar simt ca daca fortez aici ii las asa ca ma mai potolesc, nu e nimeni in spate iar in fata iar nu vad pe nimeni, nu se intampla nimic. in 3-4 minute in prind pe Arthur din urma, povestea cu genunchii, e foarte dezamagit; din pacate nu-l pot ajuta cu nimic si ii dau mai departe; alta concurenta, aceasi poveste; pe ea o ajuta totusi betele mele de treking asa ca le scot din rucsac, le lungesc si i le dau, plec mai departe.

Aici chiar ma grabeam, desi nu se vede

Se aude lumea la finish, coborarea se domoleste, cineva imi face o poza , urc cateva trepte si am terminat. Dupa cum spuneam si in alt blog, aplauzele si incurajarile de la sfarsit, zambetele oamenilor de pe traseu, nebunia de a termina o astfel de cursa si batalia interioara sunt motive suficiente, pentru mine, de a participa din nou si din nou la astfel de competitii; Will Smith spunea la un moment dat „the secret of life is running and reading„.. eu inca nu citesc prea multe.

Korn - Word up

am terminat, am terminat

Cea mai frumoasa poza de la finish, multumesc Herculesilor

Timpul cu care am terminat este de 3h8′ fiind al 59’lea baiat si pe 77 la general din 141 concurenti;

In continuare am asteptat-o si pe Cristina care a terminat in 3h38′ (o sa urmeze si povestea ei) si apoi pe baietii de la maraton, Vasile si Silviu ce au reusit timpi extraordinari (undeva pana in 5h30′ vasile si putin pete 6h silviu).

Silviu, Vali, Crisu, eu, Vasile si Andreea

Seara am incheiat-o cu o plimbare prin statiunea Baile Herculane si cu dezamagirea ca desi este o statiune atat de frumoasa a ajuns aproape o ruina,majoritatea turistilor fiind persoane de varsta a treia ce din nostalgie sau poate din acuta nevoie (statiunea este recunoscuta pentru apele sulfuroase ce ajuta in remediul multor boli)

Feedbackul pentru acest concurs nu poate fi decat pozitiv, drept urmare tin sa ii felicit pe organizatori; Mi-au placut pastele si faptul ca au fost din belsug, mi-a placut numarul mare de puncte de alimentare sivoluntarii de acolo, mi-a placut faptul ca peste tot a fost cate un fotograf astfel incat acum imi pot reconstitui intreg traseul cu ele. Mi-a placut ca finishul a fost intr-o poienita in care te puteai intinde apoi pe iarba in asteptarea celorlalti concurenti. Mi-a placut sonorizarea (mult peste toate celelalte concursuri), mi-a placut traseul, mi-a placut tot; la anul revin cu siguranta !!!! Bravo Alin, bravo Gianina, bravo tuturor voluntarilor.

Pentru ziua de duminica avem de gand sa vedem cazanele Dunarii, statuia lui Decebal si postera Ponicova asa ca plecam din Herculane spre Orsova si mai departe spre Moldova Noua. Ce nu stiu multi este ca aceasta sculptura este cea mai mare sculptura de piatra din Europa fiind mai mare chiar si decat statuia lui Hristos din Rio de Janeiro.

Cazanele Mari

Me, Cris si regele dacilor 🙂

Urmatorul obiectiv, pestera Ponicova, se afla mai in aval de statuia lui Decebal, imediat dupa satul Dubova. La iesirea din sat se paraseste drumul in stanga podului ce traverseaza paraul Ponicova, se lasa masina si se continua pe albia paraului pana in momentul in care acesta se pierde lasand loc stancilor si pietrelor ce „apara” intrarea in pestera. Intrarea se face printr-o scara de lemn , 5-7 metri iar apoi drumul se pierde in adancul pesterii iar lumina zilei nu mai are loc. Noi ne deschidem frontalele si continuam pana in momentul in care dam de apa; cand Dunarea este crescuta, ajunge si inunda pe alocuri pestera; verdictul e clar, daca aveti drum pe aici, se merita sa faceti o plimbare; sa nu uitati de lanterna si nici de echipament adecvat (cum am intrat noi, in blugi si in adidasi de promenada nu este un exemplu prea bun)

pana aici am putut inainta, mai departe, Dunarea

cam asa e pe inauntru 🙂

imagini dinastea am mai vazut pe discovery

atat de mici

 Bogdan,

Anunțuri

5 gânduri despre “Hercules (Semi)Maraton 2011

  1. Bravo Bogdane,
    Ma bucur ca v-am cunoscut la acest maraton si imi pare rau ca nu am stat mai mult cu voi sambata seara.. datori ce sa-i faci.

    M-am simit excelent la acest maraton si abia astept sa ne intalnim la urmatorul. Duminica ne-am bagat si noi la Cazane si am facut o „croaziera” pe Dunare

    Apropos, ieri m-am dus sa ma misc putin si m-am intalnit cu razvan cere se antrena de zor :))

    Daca n-ai apucat sa citesti povestea mea de la maraton uit-o aici: http://ducacii.blogspot.com/2011/05/hercules-maraton-2011-sau-26852-secunde.html

  2. Bravo mah, nu-mi imaginam ca alergi asa de bine! Deh, burta aia induce omu’ in eroare (a se citi o in loc de primul e :P)… Frumoase peisaje!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s