Eco-Maraton: Epopee in 6 acte

Actul VI: Povestea unui abandon

M-am trezit la 6.00 pentru a merge si a confirma inscrierea la concurs. Stiam ca dupa 8 va fi ingramadeala si nu as fi vrut sa fiu acolo. In plus vroiam sa am destul timp pentru a putea manca niste paste si a-mi petici degetele de la picioare (luni, cand am alergat prima oara cu noii mei adidasi, am facut cateva bataturi destul de mari). Zis si facut, ma dau jos din pat, ma schimb destul de repede si dau fuga pana in centru (cu masina bineinteles pt ca-mi este extrem de lene sa merg pe jos). La intoarcere incerc sa mai stau in pat si sa dorm insa nu prea pot. Nici Silviu.. asa ca iar mai povestim una alta. Ciudat e ca acum nu mai am nici o emotie, am un sentiment ca nu e „maratonul meu” insa trec repede peste ma gandesc doar cum sa-mi acopar mai bine bataturile din talpa.

8.30 -> inca suntem in camera si o ardem dubios
8.40 -> inca suntem in camera si o ardem dubios
8.45 -> inca suntem in camera si ne gandim sa nu mai o ardem dubios
8.50 -> ne grabim spre start.. cu masina bineinteles
8.55 -> inca ma chinui sa gasesc un loc de parcare.. ici nu am voie, colo nu am loc
8.57 -> alergam spre start. Incerc sa-mi prind numarul, sa-mi inchid buzunarele la rucsac
8.59 -> inca nu sunt gata, Garminul meu isi cauta satelitii..
9.00 -> garminul si-a gasit satelitii
se da startul.. lumea fuge, rand pe rand trec pe sub poarta de start si incep Bucla 1. Concursul este compus din 2 probe; 1. proba de cros care are 14 km si reprezinta Bucla 1 din traseul de maraton si 2. Maratonul care insumeaza 3 bucle, in total 41 de km
9.00 si un pic.. trec si eu pe sub poarta magica si alerg cuminte in spatele celorlalti cautand portiuni de a depasi.

Ma simt cam prost, imi e lene si nici atitudinea aia de concurs nu o am. Simt ca alerg dus de val nu neaparat de placere.  Incerc insa sa alerg, ma uit la garmin si-mi spune 12km/h viteza medie. Ok, tot inainte atunci. Depasesc cuminte, om cu om. Mai intalnesc oameni cunoscuti si ne salutam din mers „hai ca ma prinzi mai incolo”, le zic, si-i depasesc.  Totusi, parca chiar nu am chef asa ca ma opresc, merg… si-mi scot un activator (acu sa vezi ce se schimba treaba, zic in gandu meu).. Ciudat e ca nu prea se schimba nici o treaba, cel putin pe moment so… incet incet ma ajung cei din spate, ma ajunge si mariana, ma si depaseste. Intre timp, macar socializez.. mai salut pe unu, mai una alta.. e frumos la maraton, imi place atmosfera.

Nu dureaza mult si incepe prima urcare. Nu foarte grea insa destul de ingusta cararea, asa ca toata lumea se aseaza cuminte in sir indian si incet incet urcam. Fizic ma simt ok ma gandesc insa la o vorba de demult „tu ar trebui sa faci antrenament la yoga”… chiar nu am chef de alergat. E si soarele asta, simt cum ma arde. Oricum.. hei rup, hei rup… incet incet se fac si grupulete ce se pastreaza pana la sfarsitul primei bucle. Eu incerc sa fiu alaturi de alte persoane ce alearga pentur maraton pentru ca altfel la inceputul turei 2 as ramane singur si asta nu prea-mi creaza vreun confort. Oricum, pana una alta ma bucur de peisaj. Totul este verde, crestele bucegilor se vad, din cand in cand mai am parte si de umbra. Revenind la cursa, as putea spune ca primii 10 km s-au scurs destul de repede si fata de primii 10 km de la MPC am castigat 25 de minute. Nu e neaparat bine intrucat pentru a-mi atinge targetul de 6h la MPC ar trebui sa castig la fiecare 10 km cate 30 minute insa mai e timp…  De la kilometrul 10, au urmat inca 4 km mai mult drept sau in coborare asa ca mi-a fost destul de usor sa tin ritmul cu ceilalti, chiar sa mai castig ceva dinstanta intrucat am tras foarte tare pe coborare.  O alegere proasta, aveam sa vad la sfarsit.

dupa prima urcare din traseu / bucla 1

dupa prima urcare din traseu / bucla 1

Prima bucla o termin undeva la 1:45 – 1:50, atmosfera este senzationala, fiecare concurent este incurajat pe masura ce se apropie de balon. Cei de la Cros  isi primesc medaliile si sarbatoresc victoria, cei de la maraton se opresc pentur hidratare. Numele fiecaruia este amintit si spus la microfon, ti se face parul maciuca, e prima oara in tot concursul cand am emotii. Ma arunc direct la masa de fructe si apa. Ma uit in jur dupa o ambulanta, nu vad. Am nevoie neaparat de leucoplast sau ceva care sa-mi protejeze bataturile. Pe coborarea intre km 12 si 14 mi-am fortat picioarele in asa fel incat bataturile facute la inceputul saptamanii au recidivat. La piciorul stang mi s-a rupt carnea de pe un deget, la piciorul drept am o mare gaura in talpa si fiecare deget cat pe ce sa se umfle. Incep sa intreb in stanga si in dreapta si pana la urma gasesc ajutor la o doamna ce face parte din organizare. ma ajuta sa bandajez bine si ma incurajeaza Multumesc. !!

Desi pierdusem aproximativ 20 de minute, incep curajos bucla 2. Este o urcare destul de dificla si ma sleieste de puteri. Incep sa-mi aduc aminte de urcarea in creasta de la MPC.. asa de rau ma macina. Strang din dinti si urc, ce e demoralizant e ca nu mai vad pe nimeni.. nici in fata.. nici in spate. Merg asa cam 15 minute si intr-un sfarsit vad un tricou verde, il ajung.. ne conversam. Baiatul nu mai poate cu picioarele, de altfel si mie imi e destul de greu .. sunt slab pe urcari. Il depasesc totusi si urmatoarea tinta e un concurent aflat momentan la 3-400 m in fata. Ii vad doar tricoul bleu. La km 17 il ajung si asa mergem impreuna pana la punctul de alimentare de la Cheile Gradistei (km 18). Cei de aici au fost foarte dragutzi, mi-au luat rucsacul si mi-au umplut sistemul de hidratare si ne-au incurajat mai departe „urmeaza cam 5-6 km, urcare.. dar usor in nici un caz ca pana acum”. Si uite asa am inceput sa mergem mai departe. Ce nu mi-a placut pe aceasta portiune e ca e drum neasfaltat, prafuit. Masinile trec continuu, praful se ridica continuu. In fata nu mai vad pe nimeni, in spate concurentul in bleu ramane putin in urma. Nu alearga niciunul din noi dar se pare ca eu merg putin mai repede.. nu mult mai repede oricum. Cam asa se scurge povestea pe urmatorii 6 km. Timp, 1 h.. timp total 4 ore si.. mai multe minute. Ce e trist e ca tot drumul acesta am mers singur, destul de dezolant. Pe baiatul in bleu nu-l mai vedeam, in fata iar nimeni. Sa fii obosit si sa mergi singur, fara sa stii daca mergi mediu, sau incet. Fara sa scimbi o vorba cu cineva.. e groaznic. Am tot timpul sentimentul ca sunt ultimul . Incet incet mi se ia cu totul de maraton. Ma gandesc serios sa renunt, e km 23 cand imi pun problema asta… e km 23.2 si deja sunt hotarat.. renunt. Dupa calculele mele as mai avea cam 5.8 km pana se termina bucla, poate ma razgandesc pana atunci.

La checkpointul de la km 24 intarzii iar aprox 15-20 minute. Imi pun din nou leucoplast la degete, ma dor… n-ar fi o mare problema, dar deja m-am plictisit. Plec destul de grabit de aici, incerc sa alerg ca doar e la vale insa mi se taie pofta cu totul mai mult merg. Locurile prin care trec sunt parca oprite in timp, desprinse din Marin Preda. Ma gandesc la Moromete. Astept sa vad la o poarta un batranel spunandu-mi „de ce va grabiti, mergeti mai incet”.. nu a iesit niciunul..nu era nevoie pentru ca eu deja mergeam incet.

KM 27… „timpul nu mai avea rabdare”…. ma apropiam deja de 5 ore, ma gandeam cum altii deja au terminat toata cursa iar eu sunt inca singur in the middle of nowhere. Nu mai am chef nici la vale sa trag.. respir, admir peisajul, salut un cioban si mai pierd 2-3 minute.. omu’ ma intreaba cat e ceasu. Dau rucsacul jos, scot telefonul, ii spun. pun rucsacul la loc, beau apa, ma uit in spate… nimic. Ajung iar la coborarea unde mi-am terminat degetele de la picioare pe prima bucla.. acum merg incet, pasesc atent .. n-are sens . Din sosea pana la punctul de finish pentru bucla 2 mai sunt doar 3-400 m..  au trecut cam 5 ore si 15 minute. Deja prima fata din concurs a terminat traseul. Primii baieti terminasera deja de 1 ora si 20 minute. Toata lumea era atenta pe bucla 3. De acolo veneau cei ce terminau maratonul inca nut erminasera multi.. terminasera cei mai buni. Ii invidiez, oarecum ma doare. M-am asezat pe o bordura, mi-am desfacut adidasii si mi-am scos picioarele pe asfalt. E mult mai bine asa. Mi-am oprit ceasul. 5 ore 20 minute. am stat si am privit in gol ceva timp. Daca plec acum, la media orara de 5.6km as termina maratonul in 2 ore. ceea ce ar insemna 40 de minute mai bine ca la MPC.  Pe de alta parte, sunt singur si m-am saturat. Bataturile astea ma dor, unii deja au terminat… e foarte demoralizant pentru mine. Ma uit pe bucla 2, daca vine unu acum si merge mai departe, plec cu el.. dar nu vine nimeni.Ma incalt si ma duc la fetele ce tineau evidenta. Datorita faptului ca atunci cand am ajuns eu mai veneau si cativa finisher la maraton, pe mine nu m-a vazut nimeni si nu notase nimeni cum ca as fi sosit. .. „numarul 84.. abandonez, nu mai plec in bucla 3″… a fost simplu.. si trist.. caracteristic…

Cat l-am asteptat pe silviu sa termine  m-am gandit de multe ori daca asta mi se intampla si in viata de zi cu zi sau daca a fost o exceptie. Am incercat sa gasesc multe motive pentru care decizia de a abandona e o alegere buna in acest moment. Stiu ca sunt o fire competitiva si orgolioasa. Nu-mi place sa pierd, pe de alta parte nu-mi place nici sa ma recunosc infrant. As fi putut continua cursa…. as fi putut pierde concursul daca ne gandim la timp si la numar in clasamanet dar as fi castigat lupta cu mine… „psihic vs material” cum spune silviu.  Pana la urma, lupta cu tine este cea mai importanta intr-un astfel de concurs iar eu as fi putut sa o obtin pe aceasta. Am preferat sa ies nevazut. Sa nu dau socoteala. Am incercat sa-mi bag in cap ideea ca nu pot merge cu ranile astea la picior si ca n-are rost sa mai incerc pt ca oricum nu schimb nimic. Am ales prost. M-am simtit prost. Inca ma gandesc, ce-ar fi fost daca. Am alergat 30.8 km., mai avem 10.5 km.

Am terminat seara la un foc de tabara cu Mihai, Oana, Bogdan, Iuli, Dan, Ana, Mowgly, Lili si Silviu. Am baut o bericica, am mai spus povesti.. a fost bine insa nu sunt fericit. Cand am plecat spre bucuresti dupa MPC avem zambetul victoriei pe fata… aveam ideea ca am cucerit lumea desi terminasem concursul mult in a doua jumatate a clasamentului. Acum am ramas dezamagit de mine… de 1 mai, 2010 nu am fost un finisher.

Legat de organizarea concursului numai laude. Povestea mea trista a fost compensata cu o atmosfera pe cinste si vreau sa le felicit pe Cornelia si Silvia David. S-a vazut ca s-au implicat maxim si asta nu neaparat prin faptul ca as putea enumera acum multe lucruri (fizice, logistice etc) aduse in plus la aceasta competitie ci mai mult datorita faptului ca au creat o atmosfera extraordinara iar sentimentul acela placut pe care niciodata nu-l poti explica in cuvinte.. da.. emotia aia, placerea aia, zambetul ala.. stii..le simti si tu, le-ai simtit si tu, odata, cumva, candva.. ei bine, a fost prezent.

Actul V: Vineri: The trip to Moeciu de Sus

Dupa 3h dormite Joi seara si dupa o zi lunga la serviciu, ajung acasa in jur de 18.30. Fac bagajul, ma sui in masina si la 19.30 sunt la iesire spre Ploiesti. Ma gandeam ca ajung in 2 ore jumatate , numai bine cat sa pot dormi macar inainte de concurs cateva ore mai mult. Planurile imi sunt repede date peste cap, nu de alta dar 50 de km ii fac doar in viteza a 1-a si a 2-a.. rar prind 50 km/h. Se merge in coloana, bara la bara. Cu toate astea, drumul se mai elibereaza putin dupa Ploiesti si reusesc sa ajung in Moeciu undeva in jur de ora 23.00. Dau jos bagajele, ma bag in pat si stau la povesti cu Silviu, cred ca ne prinde miezu noptii.. Pana dimineata somn.. maxim 6 h

Actul IV: Joi: Get the car

Termin munca undeva in jur de 18.15. Fug direct la gara, dau din coate si cumpar bilet spre galati. La 18.52 sunt in tren si astept sa ajung acasa. Urmeaza sa-mi dea tata masina si sa ma intorc la Bucuresti in aceasi seara, Vineri sunt la munca. Daca nu as fi ales varianta asta, urma sa plec vineri seara spre Brasov cu ultimul tren si sa ajung undeva in jur de ora 23.00. Apoi, cu noroc, poate as fi prins rata (autobuzul) spre Moeciu de Jos. As fi ajuns in jur de 12 si ceva, urmand 8 km de mers pe jos spre Moeciu de Sus in miezul noptii. Nu e combinatie. Drept urmare, ajung in galati Joi la 22.30, mananc ceva, iau masina iar la 2.30 sunt inapoi in Bucuresti. Somn 3h, trezirea si la munca.

Actul III: Miercuri: Orange film

Confruntarea Titanilor 3D. Nu e un film pe care sa-l poti recomanda mai departe insa pentru o seara linistita merge.  Nu e foarte plictisitor dar e previzibil, nu e prost facut dar nici nu aduce nimic nou. Replicile, actorii, actiunea cu totul.. slab.

Morala.. servici -> acasa -> Mall -> acasa ->somn 6 ore.

Actul II: Luni : Antrenament

56’30” pentru 10 km.

Am o batatura cat jumate de talpa la piciorul drept, o batatura la unul din degetele piciorului stang si putina febra musculara.

Actul I: Introducere

Maratonul Pietrei Craiului mi-a placut foarte mult si mi-a ramas in minte ca un eveniment ce trebuie repetat, again and again. Tot MPC mi-a deschis apetitul pentru astfel de concursuri asa ca am hotarat ca incepand cu 1 martie sa ma pun serios pe treaba si sa imi incep antrenamentele. Am de gand sa particip la mai multe concursuri anul acesta asa ca trebuie avut grija la mai multe aspecte: antrenament, echipament, nutritie, odihna.

Mi-am luat ceas de antrenament, rucsac de jogging, adidasi de trail. Am inceput sa alerg. Mai mult, mai putin… dupa posibilitati. Timpii mei, destul de slabutzi: 37 minute pentru 7 km, 55 minute pentru 10 km, 69 minute pentru 12 km. M-am resemnam cu ideea ca sunt totusi la inceput si nu e chiar atat de rau, incet incet voi cobori limitele. Am luat in calcul totul iar pana in ziua concursului ar fi trebuit sa fiu in stare sa alerg fara oprire 20 km.. nu neaparat repede, dar totusi fara oprire. Au trecut zilele, totul mergea binisor.. a venit Pastele si.. pam-pam.. Lumina din lumina.. iar restul e Can-Can. Nu puteam sa ma omor cu exercitiile fizice in weekendul acela, apoi saptamana de dupa eram parca prea ghiftuit in fiecare zi pentru a iesi sa fac miscare. Primul wk de dupa paste s-a lasat cu un Team Building si nu-mi puteam lasa colegii la greu… mai cu bere mai cu vin pana dimineata… („hei.. Hai !.. Carutza cu Cai”) . Ultimele 2 saptamani au fost foarte aglomerate la serviciu asa ca am avut tot timpul o scuza buna, iar ieri (Sambata) am iesit si eu in oras (ca omu, nu? )… plimbarica, una alta… ma suna suspect.. „bai, ce facem?”.. „nush, bem o bere?”… si uite asa am mai mancat si o shaorma, am baut si cu pet de bergenbier cu suspect si gusti, am golit si cateva halbe in curte berarilor.. apoi… somn

Mai mult de nevoie decat de placere, am iesit astazi putin prin parc. Oarecum obosit si sufocat dupa primii 2 kilometri, apoi intepat de ficat din ce in ce mai tare, abia am alergat 5 km, dar nici astia toti. Nu am mai avut o astfel de durere de ficat de foarte mult timp, e frustrant. Am dat afara toata ceapa si carnea de porc.. macar atat. !! Adio sucuri, adio alcool. 5 zile pana la maraton !!

5 gânduri despre “Eco-Maraton: Epopee in 6 acte

  1. Capul sus! Toti cei care au trecut finish-ul dupa 4 ore au trecut si prin asta…tu stii mai bine. Hai campionule,astept sa ne povestesti de urmatorul maraton!:*

  2. tot campion ramai, man! nu iti mai face atatea probleme. Un sut in dos e un pas inainte, astfel cred ca vei fi mai ambitionat data viitoare. Oricum, vorba cocalarului: „Smekerii n-are sentimente”.

  3. Keep walking!
    Nu te stresa prea tare…e doar al doilea maraton montan alergat…dupa inca vreo 20 terminate o sa ti se para o experienta simpatica… 🙂
    Revedeam pozele de la concurs postate pe site si imi dau seama cat suntem de norocosi ca am fost acolo, infruntand si cucerind pante, cand altii se confruntau cu o posibila indigestie de la prea multi mici…
    Unii mici, altii mari!
    Bafta!

  4. stii cum se spune in box: „ca sa devii campion, mai lupta o runda”. cred ca alaturi de tine si noi cei care am citit epopeea si iubim muntele si sportul ne-am reamintit un lucru foarte important – sa nu renuntam. multa bafta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s